Comentariul autorului:
Negocieri și Transferuri
Individual Compus: Zoom out
În total, au fost instalate aproximativ 200 de lucrări. Au fost identificate (împreună cu Justin Baroncea și Cristian Boltres) și păstrate elemente arhitecturale cu valoare istorică: pardoselile din mozaic de la parter, treptele din piatră ale scării care leagă parterul de primul etaj, precum și balustrada realizată din același material (închisă cu gips-carton și vopsită RAL 5018).
Abordarea arhitecturală a unei instalații multimedia amplasate într-o clădire cu valoare culturală și istorică nu a fost generată în raport cu elemente sau detalii arhitecturale, precum tâmplăria sau tipurile de materiale regăsite în structura Garnizoanei, ci în raport cu spațiile clădirii.
Sobe existente, nefuncționale, au fost printre puținele elemente integrate în conținutul expoziției, inclusive ochiurile ferestrelor din balconul orientat spre curtea din spate.
Proiectul de design expozițional a încurajat conversia unor elemente aparținând vechiului sistem de încălzire în surse de sunet.
În cadrul expoziției, sistemul de încălzire a funcționat ca un amplificator analog. Proprietățile acustice ale spațiului existent al Garnizoanei Comandantului au contribuit la forma finală în care sunetul generat era perceput de vizitatori.
Soluția arhitecturală a transformat un spațiu segmentat în 16 secvențe de câte 5 metri lungime (la etajul întâi) și 4 la parter, într-un spațiu continuu.
Toate deciziile de design s-au concentrat pe restabilirea conexiunii dintre spațiul interior al Garnizoanei și spațiul public al Pieței Libertății, respectând în același timp tema curatorială prin crearea unei compoziții de mari dimensiuni care integrează expoziția cu orașul Timișoara.
Individual Compus: Zoom in
După o serie de interviuri și vizite pe teren, s-a realizat o asociere preliminară între spații și lucrări: secvențele spațiale care alcătuiesc traseul expozițional sunt „celule de compoziție” cu propriile reguli.
Unii artiști, la propunerea echipei curatoriale, și-au ales un partener de dialog din lista artiștilor străini, în timp ce alții și-au selectat locațiile în funcție de aspecte legate de acustica spațiului, relația cu lumina naturală sau relația cu orașul.
Pe măsură ce perechile emițător–interlocutor s-au consolidat, lucrările au fost distribuite în spațiu.
Discuțiile cu fiecare artist, referitoare la abordarea personală a procesului creativ, au condus către două categorii distincte de practici personale:
A. Lucrări create și documentate în etape succesive, teste și simulări, asemănătoare procesului de proiectare.
B. Lucrări generate printr-un proces spontan, inspirate de scene sau situații cotidiene.
Traseul prin expoziția multimedia a rezultat din interacțiunea dintre firul narativ generat de dialogurile dintre artiști și relațiile compoziționale dintre lucrări, precum și dintre lucrări și spațiu.
