Comentariul autorului:
Povestea locuinței din Titu a pornit de la nevoia de liniște, de simplu, de conexiune cu natura și, prin cumulul tuturor acestor factori, de conexiune cu sinele. Casa este puternic legată de contextul în care se află. Ea meditează către răsărit și admiră către apus, precum locuitorii ei.
Un factor extrem de important ce a ghidat întreaga propunere a fost bugetul redus al beneficiarului. Locuința își propune să arate că se poate și altfel, că arhitectura de calitate nu cere multe resurse, dar cere răbdare, atenție, planificare eficientă și...un strop de psihologie. Aici apare marea diferență dintre un proiect oarecare și un proiect unic, potrivit numai și numai pentru beneficiarul său. Locuința nu doar că ține cont de tabieturile locuitorului, ci îl și încurajază să se adâncească în esența sinelui. Prin proiectarea ghidată de ceea ce place sau nu omului, de ceea ce ar vrea sau nu să simtă, prin crearea de momente speciale (fie că este vorba de o rază de lumină care, ghidată fiind, bate pe textura unei sobe, sau prin realizarea unei pardoseli cu textură puternică tocmai pentru a încuraja tactilitatea, pentru a te simți conectat cu pământul când mergi desculț, sau prin amplasarea unei ferestre exact deasupra patului din mansardă, pentru a aminti beneficiarului cât de mult îi place să privească stelele...), se obține mai mult decât un simplu proiect, o simplă locuință...se obține o casă ca un pansament, o locuire care este și joacă, și fascinație, și terapie.
Povestea acestei case este pictată de multe astfel de detalii care, de-a lungul timpului, ajung să creeze întregi obiceiuri și rutine:
• O fereastră rotundă, prezentă pe fațada estică, a fost special așezată astfel încât să permită un cadru matinal meditativ pentru beneficiar. Conturul și poziția golului nu sunt întâmplătoare (cercul, o formă liniștitoare, fără colțuri, având puternice conexiuni cu lumea meditației, iar înălțimea de parapet fiind dictată de poziția corpului așezat pe pernuța pentru meditație); Acestea cheamă la reflectare, întăresc obiceiul locuitorului de a sta în liniște, în meditație.
• Prin plasarea premeditată a unui gol de fereastră către pâlcul de vegetație admirat de beneficiar înaintea schiței de concept, s-a dorit trimiterea către starea de liniște și bucurie simțită atunci, din nou și din nou, întărind astfel conexiunea locuitorului cu natura.
• Din dorința unei legături cu comunitatea și cu mișcarea din exteriorul casei, s-a încurajat dialogul vizual interior-exterior din zona de bucătărie: beneficiarului îi place să admire viața ce depășește limita de proprietate, trecătorii, plopul bătrân de vis-a-vis, așa că, de fiecare dată când va fi prezent în perimetrul bucătăriei, va redeveni observator.
• Alt element marcant al vieții de locuitor în casa din Titu este orientarea spațiilor de petrecut timpul și de odihnă (living și dormitor) către apus. S-a profitat din plin de fascinația locuitorului pentru culorile calde ale apusului prin așezarea majorității spațiului vitrat pe fațada vestică.
Toate aceste detalii și elemente, care aproape că ar putea fi numite “scenografice”, nu ar însemna nimic, desigur, fără o gândire eficientă a spațiului, fără o planimetrie rațională, care face uz de fiecare metru pătrat, care nu lasă nimic în voia sorții. Mai ales fiind vorba despre o locuință de buget, este importantă eficientizarea spațiului. Nu se lasă nimic nefolosit, nu este nimic risipit. Locuința din Titu nu este un proiect care să își dorească să își ascundă vreun colț; ba din contră, această casă vrea să surprindă privitorul cu fiecare detaliu, ungher și suprafață în parte.
Astfel, se dorește a fi tradus și către publicul larg, către beneficiar, faptul că o locuință de buget nu înseamnă o arhitectură a comercialului, așa cum adesea poate fi văzut în reclamele expuse în lanțurile de magazine cu materiale de construcții. O locuință de buget poate fi, și ea, mai bună, mai atentă, mai frumoasă, mai...altfel.
