Comentariul autorului:
Satul Vlădești se află în județul Galați din estul României, la malul Prutului, râu ce coincide cu granița Republicii Moldova.
Zona este caracterizată de o slabă dezvoltare economică, în comparație cu restul țării, fapt reflectat și în arhitectură, întâlnind preponderent locuințe mici, în localități compacte delimitate clar. Majoritatea clădirilor din Vlădești au doar un singur nivel, parterul, denotând posibilitățile materiale reduse și un trai modest, dar se pot întâlni și cu două niveluri, precum instituții, construcții edilitare, anexe gospodărești, dar și câteva locuințe. Accentele verticale curente ale satului sunt antena, dinspre sud, biserica nouă Sfântul Nicolae. Acesta din urmă a fost construită alăturat uneia mai mici, la sud-vest, încă folosită pe timp de iarnă.
Multe dintre locuințele tradiționale se păstrează în bună stare, specificul lor fiind cel moldovenesc, cu pridvor deschis, cu stâlpi subțiri de lemn, însă orientarea lor este mai des perpendiculară cu strada decât în lungul ei, cu se întâlnește în nordul Moldovei, dar există suficiente exemple pentru a denota un tipar.
Comunitatea își bazează existența pe activități agricole, însemnând cultivarea terenurilor, creșterea animalelor, plus pescuitul din lacurile nord-estice.
Deși zona are potențial turistic datorită frumuseții naturii, nu se găsesc și alte atracții speciale pentru a-i aduce pe turiști.
În Vlădești se regăsesc numeroase troițe cu caracter tradițional, iar în sudul Oancei există un cimitir al Eroilor care s-au sacrificat în cel de-Al Doilea Război Mondial cu cruce monument și un stâlp comemorativ.
Frontiera reprezintă un element impasibil, monitorizat în unele puncte, fiind și limita Uniunii Europene.
Altă limită coincide aproximativ cu drumul național 26, care leagă două noduri de la sud către nord, anume Galațiul la 44 de kilometri și vama Oancea la doar 8 kilometri, conducând la cel mai apropiat oraș, Cahulul, însă aflat pe partea cealaltă a graniței.
Așezământul propus ar aduce împreună călugări cu viziune alături de membrii comunității din sat, de copiii din orașe, în tabere de creație cu meșteșuguri, plus turiști ce pot vizita și Parcul Natural Lunca Prutului Inferior, sit Natura 2000, aflat imediat pe partea cealaltă a drumului național.
Iar traiul de viață ar fi unul autosustenabil, prin fructificarea loturilor adiacente.
În zonă nu există mânăstiri pe partea României, cea mai apropiată fiind la Cudalbi la 32 de kilometri în linie dreaptă. De asemenea cele două biserici existente din sat se află în partea cealaltă a sa, la sud, unde exista un sat cu altă denumire, cele două contopindu-se în cele din urmă.
Amplasamentul a fost ales la 770 de metri de intravilanul Vlădeștiului din specificul des întâlnit al mânăstirilor, acela de a fi retrase într-un mediu natural și liniștit, unde călugării pot găsi cu ușurință solitudine atunci când o caută. Deși ideea de retragere a fost împământenită în caracterul mânăstirilor cu veacuri în urmă, ea își păstrează rațiunea și în ziua de astăzi. De aceea și forma mânăstirii este cu incintă închisă, precum și a mânăstirilor exemplare din țară. Proporțiile echilibrate în plan denotă un caracter ordonat, chiar dacă clopotnița este dezaxată față de biserică, lăsându-i spațiu pentru a sta în capătul drumului de pământ.
Altă caracteristică păstrată este așezarea pe deal pentru a fi vizibilă din mai multe direcții, devenind astfel un reper în zonă și un simbol al satului și al apropierii de divinitate. Totuși, fiind un ansamblu monahal modern, se permite deschiderea acestuia spre exterior, având nu numai ferestre largi și gaguri, ci și o întreagă aripă urcată pe piloni de beton asemeni unui pod, permițând percepția priveliștii în direcția de interes major, anume în vale către lunca Prutului și orașul Cahul.
Complexul este împărțit în patru tronsoane, fiecare cu funcțiuni clar definite, având chiliile la est, cazarea și conferințele sau cursurile invitaților la nord, ateliere la vest și gospodărie, plus bibliotecă și paraclis în aripa sudică.
Gospodăria este completată de anexele aflate la nord și la sud de mânăstire, incluzând în demers și cultivarea terenurilor aferente cedate mânăstirii, în îngrijire.
Totul este culminat de centrul fizic și spiritual al incintei, unde se regăsește biserica.
Tehnicile constructive și finisajele combină elemente contemporane cu materiale și tehnici tradiționale, căutând armonia potrivirii în peisaj.
