Comentariul autorului:
Proiectul meu de diplomă, Muzeul culturii, istoriei și artei rome propune o intervenție dedicată conservării, cercetării, expunerii și explorării identității culturale rome în cadrul țesutului urban al Bucureștiului. Fundamentele conceptuale ale proiectului au fost stabilite prin lucrarea mea de disertație, Limbaj, spațiu, simbol. Abordări critice pentru dezvoltarea arhitecturii memoriale, o investigație asupra mecanismelor semiotice și spațiale prin care arhitectura poate întruchipa memoria colectivă și poate negocia trauma istorică.
Proiectul răspunde absenței persistente a reprezentării romilor în peisajul arhitectural și simbolic al orașului, propunând un muzeu la confluența a două axe culturale majore: râul Dâmbovița (identificat ca un viitor catalizator cultural important al orașului) și axa Cișmigiu – Bulevardul Elisabeta. Este, de asemenea, un amplasament care reunește trei instituții politice, culturale și academice semnificative: Ministerul Culturii, Biblioteca Națională a României și Teatrul Național de Operetă și Musical, reprezentând astfel un punct de intersecție între simbolurile centrale ale conștiinței naționale și centrele reprezentative pentru artele și cultura locală.
Intervenția urmărește nu doar crearea unui spațiu al memoriei, ci și inscrierea prezenței rome în conștiința civică și culturală a orașului. Alegerea amplasamentului se bazează pe o analiză urbană critică, care relevă potențialul insuficient exploatat al râului ca țesut cultural conector, anticipând transformarea acestuia într-o axă dinamică a interacțiunii sociale.
Structura muzeului este articulată în jurul unei piețe publice aflate îngropate, care înlocuiește foaierul modest al actualului Teatru Național de Operetă. Acest nou spațiu civic orchestrează fluxurile dintre grădinile publice, platformele culturale și cele două aripi ale muzeului: una dedicată narațiunilor istorice și culturale, cealaltă producției artistice contemporane. Spațiile administrative, de cercetare și de restaurare sunt integrate discret, asigurând zonele specializate necesare .
Prin configurația sa spațială și limbajul său material, proiectul aspiră nu doar la recuperarea istoriilor marginalizate, ci și la construirea unor noi imaginaruri colective, invitând la o redefinire a incluziunii urbane prin prisma arhitecturii.
