Comentariul autorului:
Atmosfere secvențiale
Un turn zvelt, acoperișuri metalice și un fag falnic… astăzi doar câțiva actori ai unei siluete urbane ascunse și ai unei narațiuni patrimoniale protejate de un zid opac, cunoscute de foști angajați ai unei industrii, și curioasă pentru noile generații.
Materializat, situl oferă în țesutul urban o cale de trecere între zona de nord, domestică prin funcțiunea preponderentă de locuire, și zona de sud în care predomină funcțiunile publice, de sănătate, culturale, educaționale, ce deservesc întregul organism al orașului. Astfel, incinta Platformei Industriale Câmpina devine un prilej de mediere, rescriere a cadrului existent prin spații de agrement, cu scopul înviorării unui țesut lezat.
Dinamica clădirilor poziționate în sit, prin conformare spațială, partiu și căi de legătură cu exteriorul, dirijează conturarea unor piațete interconectate, cu caracter variat. Amplitudinea unor piețe minerale oferă deschiderea spre interacțiune socială, primind caracter public, în timp ce spațiile amenajate vegetal conferă intimitatea unui mediu natural.
Parcursul metodic dinspre cadrul comunităților orașului înspre miezul central al platformei, condus de centrala termică, își păstrează familiaritatea prin accese punctuale ce perforează zidul de incintă, piațete, natură și funcțiuni de deservire, exprimând atmosfere secvențiale.
Nu doar limite.
Prin neglijarea tacită din partea actorilor urbani ce au rolul de a genera spațialitate și mișcare, inactivitatea a accelerat degradarea construcțiilor, a tehnologiilor existente și a spațiului exterior aferent, lăsând amprente simțite în urma parcurgerii sitului, completate de vegetație invazivă și reziduri toxice.
Prin refuncționalizarea căii ferate, aducem un traseu pietonal, o cale de legătura cu infrastructura orașului, ce străpunge platforma industrială și o fragmentează ierarhizând cele două zone: baza platformei în care sunt concentrate cele mai multe clădiri reprezentative pentru evoluția tehnologică și arhitecturală, revitalizate cu noi funcțiuni publice (culturale, sociale, comerț și administrative), și ,,Grădina de rezervoare’’ dominată de douăzeci și unu de rezervoare cu dimensiuni diverse, astfel cultivându-și caracterul de vestigii pierdute într-un tablou pitoresc de codrii.
Pornind de la clădirea fabricii de parafină, un imbold pentru crearea unei limite caracteristice între incinta sitului și exteriorul acestuia, conceptul care ghidează intervenția este întregit prin propunerea unui corp în prelungire, asemenea unei bare, completând firesc existentul prin ,,îmbrățișarea’’ si ,,susținerea’’ structurii fabricii, care devine un element conținut.
Ansamblul de clădiri, Centrala Termică, clădirea de deparafinare, fabrica de lumânări și fabrica de parafină folosesc un limbaj propriu, ele constituind cele trei laturi ale unei piațete rectangulare, a patra latură fiind definită de corpul triunghiular adosat, median propunerii.
,,Bara’’ folosește trei corpuri triunghiulare drept unelte de conturare a spațialității, generând trei tipuri de legătură: un pasaj ce dă senzația unei apăsări printr-o acoperire de tip ,,pânză’’, o strâmtoare dată de două muchii ale Centralei și corpului cu funcțiuni flexibile, alăturarea muchiilor configurând 2 posibile scenarii (trecere între două piațete – legătură, punct de atracție – prin deschiderea marginală și transformarea sălii multifuncționale într-un teatru în aer liber) și o deschidere dată de structura pavilionară hipostilă ce se descarcă în structura spațiului muzeal monostil de la subsol, spre ,,Grădina de rezervoare’’.
