Comentariul autorului:
Rezultat dintr-o succesiune de incursiuni atente în universul interior al familiei pentru care am lucrat, proiectul casei P relevă un caracter voit contrastant între coaja arhitecturală conservatoare și masivă a exteriorului și miezul fluid și dinamic al interiorului. Întregul își păstrează însă caracterul atemporal și aduce un omagiu tradiției prin utilizarea materialelor naturale și a tehnicilor consacrate – precum terrazzo-ul venețian la pardoseli, profilele de ipsos riflat sau tencuiala decorativă marmorino a pereților – reinterpretate într-o cheie contemporană și împletite cu tehnologia și metodele noi de construcție și printare 3D. Rezultatul este o locuință sculpturală dedicată unei familii de patru persoane, în care personalitatea și timpul privat al fiecărui membru sunt acomodate fără a se pierde din vedere conexiunea și reîntâlnirea. Confortul este gestionat subtil de tehnologie, iar natura este invitată să confere dramatism și emoție prin conlucrarea cu materialitatea și textura finisajelor.
Provocarea principală a proiectului a fost găsirea unui limbaj arhitectural care să negocieze orizontalitatea parterului cu verticalitatea salonului central. La început perceput mai degrabă ca un loc al tranziției, acesta a fost transformat într-un loc al conexiunii, al studiului și al reveriei prin intermediul unui element concentrator: un obiect alb texturat de formă arhetipală, în care poți urca, perforat de un „ochi” dedicat soarelui, ce plutește detașat de structură, deasupra salonului central, și care acționează ca un fundal scenografic dedicat jocului luminii și al umbrelor. „Casa plutitoare” devine astfel o entitate separată care comunică cu parterul: un loc al observării, ce exprimă vizual trecerea timpului, invită natura la interior și conferă o scară mai echilibrată salonului. Ea adăpostește lumea copilăriei, a studiului și a vieții lipsite de griji.
Coaja conferă salonului central un caracter teatral, îi sporește importanța și, împreună cu localizarea și natura locurilor de întâlnire de la parter – locul de foc și cel de luat masa – transformă spațiul în inima casei. Acest loc al întâlnirii unește toate sferele vieții familiale cu cea a invitaților: la parter, se racordează la sfera cuplului adult, ce include zona matrimonială și spațiul de lucru aflat în proximitatea intrării, transferă accesul către sfera comună a familiei – bucătăria și livingul –, iar la etaj, prin intermediu scării se separă sfera adulților de cea a copiilor și prin pasarelă de cea destinată lecturii și a oaspeților.
Ghidajul l-am soluționat grafic, prin linii și articulații ce ascund iluminatul și prin intermediul unor „obiecte” din lemn care interacționează cu planul pardoselii și marchează funcțiunile și locurile casei, conectându-le. Prin forma și materialitatea lor, acestea transmit privitorului caracterul intim al spațiilor și marchează trecerea către straturile mai private ale casei.
Inima casei are nevoie de căldură, prin urmare am invitat focul în interior prin intermediul unui șemineu care te cheamă la conexiune de îndată ce treci pragul. Este un capăt de perspectivă puternic, ce nu îți permite să deviezi spre locurile mai intime ale casei, ascunse după obiectele din lemn. Inima casei are însă nevoie și de înțelepciune și ghidaj; de aceea, în „Casa plutitoare” am adăugat o cursivă nouă, care adăpostește biblioteca și locul de citit. Aceasta schimbă rolul inițial al pasarelei de la etaj – dintr-un acces pompos către zona oaspeților – într-o punte între studiul individual și spațiul comun al copiilor. Zona oaspeților primește astfel un rol terțiar, complementar, dar mai intim și retras.
Caracterul vibrat și materialitatea „cojilor plutitoare” din casă nu își trag rădăcina doar din rațiuni estetice; ele potențează și completează sistemul radiant de răcire cu apă integrat în tavane. Corelarea și conlucrarea între disciplinele implicate în execuție au fost esențiale pentru integrarea subtilă a tuturor sistemelor de automatizare, a iluminatului artificial, a ventilației centralizate cu recuperare de căldură și pentru gestionarea atentă a detaliilor ce țin de etanșeitate și eficiență energetică – fără ca acestea să devină o prezență incongruentă cu linia estetică a proiectului și cu manualitatea tehnicilor tradiționale de lucru utilizate
Casa P propune un mod ALTFEL de a înțelege locuirea contemporană: nu ca succesiune de camere, ci ca o coregrafie a vieții cotidiene, unde fiecare spațiu devine fundal pentru emoție, memorie și întâlnire. Exteriorul conservă gravitatea și stabilitatea, în timp ce interiorul dezvăluie o scenă deschisă experimentului. „ALTFEL” devine o metodă de lucru – o cercetare asupra relației dintre masiv și fluid, dintre tradiție și inovație, dintre vizibil și ascuns.
Astfel, Casa P nu urmărește iconicitatea în sens clasic, ci un echilibru între poetic și pragmatic. Ea se alimentează din lumină, texturi naturale și gesturi tectonice, dar rămâne profund responsabilă față de sustenabilitate, eficiență și confort. „Alt-felul” propus nu înseamnă excentricitate, ci subtilitate și atenție: integrarea invizibilă a tehnologiei, reinterpretarea tradiției și plasarea relațiilor umane în centrul arhitecturii.
