Comentariul autorului:
Vârstele istorice ale turnului – construit cel mai probabil în ultimele decenii ale secolului al XV-lea, Turnul pompierilor, fost Turn al țesătorilor, a făcut parte din a doua incintă medievală a orașului, străjuind timp de secole cartierul Săpunarilor. După demolarea turnurilor de poartă ale oraşului, la începutul anilor 1870 a fost formulată şi posibilitatea de a demola şi acest turn al incintei fortificate, însă sfatul orăşenesc a votat ca acesta să fie transformat în turn al pompierilor. Cu această ocazie vechiul turn medieval a fost înălțat cu un segment nou, devenind un foișor de foc pentru supravegherea incendiilor din zona învecinată. Aceste evenimente erau destul de dese, inclusiv turnul fiind afectat de două incendii consecutive, ce i-au afectat în mare parte interiorul și structura de rezistență. Din această cauză, în anul 1960 a fost elaborat un proiect de restaurare a clădirii devenite între timp monument istoric de importanță națională. Restaurarea s-a făcut în paradigma acelor vremuri, introducându-se la interior planșee și rampe din beton armat, în puternică contradicție cu structura patrimonială a turnului. În anul 1985 turnul este transformat într-un muzeu astronomic popular, primind o piramidă de sticlă la partea sa superioară, ce înlocuia vechiul pichet al foișorului de foc. Noua piramidă de sticlă era concepută ca și un observator astronomic, însă datorită poziționării turnului în miezul orașului, acest observator nu a funcționat niciodată. Cu timpul funcțiunea de muzeu al astronomiei s-a pierdut și spațiul turnului a fost transformat într-un muzeu al pompierilor, fără însă prea mare succes în rândul publicului. La momentul inițierii proiectului de restaurare și revitalizare în anul 2017, turnul suferea într-un semi-abandon și dezinteres din partea publicului.
Concursul de soluții – în anul 2017 Primăria municipiului Cluj-Napoca, în parteneriat cu Ordinul Arhitecților din România, lansează un concurs internațional de soluții, care a avut ca temă revitalizarea turnului și introducerea sa în circuitul turistic al orașului. Concursul s-a bucurat de participarea a 25 de proiecte din România și din străinătate, ce au fost jurizate de un juriu internațional. Dincolo de succesul acestui concurs, momentul desfășurării acestuia a prilejuit deschiderea administrației orașului către competiția de arhitectură și în cazul altor investiții publice viitoare. Astfel, noile investiții publice importante din oraș, au fost atribuite diverselor birouri de arhitectură prin procedura de concurs internațional, crescând vizibil calitatea soluțiilor propuse. Concursul pentru revitalizarea Turnului pompierilor a deschis practic o nouă etapă în istoria orașului, atât pentru arhitecți cât și pentru administrația locală, privind raportarea la noile intervenții pe clădiri sau spații publice.
Argumentul celei de-a treia vârste - turnul, edificat în straturi succesive, utilizat pentru apărarea și mai apoi pentru privirea orașului, rămâne prin noua vârstă un observator urban, un loc al contemplării și al lecturării devenirii urbane. Cea de-a treia vârstă, este materializată printr-o intervenție discretă, integrată și unitară, care urmărește prin mijloace simple și reversibile obținerea unei activări consistente a turnului, oferind în același timp și o lectură asupra orașului trecut și viitor. Diorama, ca mod de expunere, devine o parte din expresia acestei lecturi, atât la scara unei realități emergente (nivelul nou propus) cât și a unor realități trecute, surprinse în etape diferite ale evoluției orașului.
Miezul translucid – după eliminarea tuturor elementelor din beton armat, noul miez devine coloană vertebrală a turnului, ce ușurează accesibilitatea la nivelul superior, permite vizitarea spațiului interior și conferă rigiditate structurală. Propus ca un voal semi-transparent, miezul devine astfel parte a celei de-a treia vârste a turnului, care lasă dezvăluite celelalte stadii și etape ale evoluției acestuia.
Ierarhizarea spațiului interior - imaginat ca un traseu descendent, parcurgerea turnului se inițiază de la nivelul panoramic cel mai înalt, în care vizitatorul joacă dublul rol: de actor și spectator al unei realități prezente. De aici traseul de vizitare coboară, parcurgând spații și straturi diferite, oferind o serie de experiențe senzoriale, alături de un fir expozițional narativ, ce devoalează realități anterioare. Vizitatorul experimentează și investighează momente din istoria orașului și al turnului prin intermediul scenelor spațiale ale dioramelor și ale realității augmentative, prezente de-a lungul traseului de vizitare.
Oglinda și macheta orașului - ierarhizarea experienței vizitării turnului pornește de la contemplarea orașului în ansamblul său, surprins într-o realitate a zilelor noastre, din punctul cel mai de sus, imaginat ca o dioramă vie, fără limite, doar cu un contur discret, din interiorul căruia orașul este privit și reflectat prin filtrul fiecărui privitor în parte. Macheta orașului medieval fortificat propusă la acest nivel, devine astfel, singurul element suspendat în timp, care se oglindește mereu, păstrând în mentalul colectiv momentul de început al istoriei turnului.
Straturi cu memorie - turnul a crescut odată cu orașul și asupra sa se citesc urmele acestei evoluții. Aceste urme devin straturi cu memorie, preluate în propunere ca momente de repaos și lectură în parcursul de vizitare. Spațiile imaginate se detașează discret de învelișul interior al turnului, marcând etapa celei de-a treia vârste. Conținutul senzorial al acestora este susținut de piese minimale de expunere, alături de dioramele existente în miezul central.
Materialitate - toate elementele noi sunt propuse a fi realizate din elemente metalice, ce se detașează de învelișul interior și exterior al turnului, generând o anumită semi-transparență pentru lecturarea primelor două vârste ale turnului. Restul elementelor patrimoniale ale turnului (zidării, guri de tragere, tâmplării etc) au fost restaurate conform principiilor specifice monumentelor istorice, evocându-se prin tehnici tradiționale vârsta medievală a turnului (cu zidăria de piatră lăsată aparentă) și vârsta barocă evocată prin tencuieli fin drișcuite.
Restaurarea patrimoniului – s-a propus îndepărtarea totală a tuturor elementelor din beton, construite în deceniile 7 și 8 ale secolului al XX-lea, compartimentări sau umpluturi ale golurilor și nișelor existente. La interior s-a eliminat tencuiala aplicată pe zidăria de piatră a segmentului medieval al turnului, păstrându-se zidăria aparentă. S-a activat drumul de strajă, prin asigurarea unui acces la nivelul acestuia și prin propunerea unei balustrade discrete și semi-transparente, în acord cu expresia formală și materială a celei de-a treia vârste propuse. Toate elementele de tâmplărie exterioară, tencuieli și învelitoare s-au recondiționat sau înlocuit cu elemente identice, ce păstrează materialități, texturi și tehnici de realizare similare cu cele originale.
