Comentariul autorului:
Proiectul a pornit din dorința de a crea o funcțiune educațională și, astfel, am ales zona centrală a orașului București ca zonă de studiu, fiind o zonă cu un puternic caracter educațional, aici regăsindu-se mai multe universități și facultăți. Am ales situl de pe strada Luterană, fiind în apropierea mai multor universități creative, precum Universitatea de Arhitectură și Urbanism, Universitatea de Muzică și Universitatea de Arte. Astfel a apărut funcțiunea inițială de ateliere de lucru pentru studenți, funcțiune care să le ofere studenților acestor universități toate spațiile și uneltele, ustensilele, instrumentele și echipamentele necesare realizării proiectelor școlare, o funcțiune deschisă utilizatorilor inclusiv noaptea și în weekend. În plus, situl are o mare valoare economică, fiind situat în centrul orașului, și, prin urmare, funcțiunea a fost extinsă la un caracter mai general de spații de lucru, incluzând și utilizatorii din domeniile și industriile creative. Mai departe, este adăugată funcțiunea expozițională, pentru expunerea lucrărilor utilizatorilor, cu un amplu spațiu expozițional la subsol și cu spații de showroom la parter.
Din punct de vedere arhitectural, soluția se bazează pe studiul istoric al zonei și al caracterului străzii. În imediata vecinătate a sitului se regăsește Catedrala Sf. Iosif , apărută în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care, fiind un monument istoric de arhitectură de categoria A, impune o zonă de acțiune în care noile intervenţii trebuie să se raporteze la aceasta într-un mod major pentru a nu îi afecta integritatea structurală sau vizuală. Mai departe, pe stradă se află și două imobile moderniste apărute în perioada interbelică care se conturează în mod aparte pe sit din considerente de ventilație și iluminare naturală, generând un front discontinuu la stradă. Tot în perioada interbelică apare și clădirea fostului garaj Leonida, clădire pe care am decis să o păstrez ca memorie a acestei funcțiuni de atelier de mașini în centrul orașului, promovând mai departe ideea de ateliere de lucru. Mai departe, în perioada comunistă, apare ansamblul urbanistic al Sălii Palatului care distruge relația cu fondul construit existent. Caracterul străzii este mai departe distrus în urma cutremurului din 1977, când este construit Hotelul București, care este un masiv arhitectural perturbator pentru zonă, alături de turnul de birouri Cathedral Plaza, apărut în perioada contemporană, care distruge în continuare caracterul străzii și al zonei.
Prin urmare, aspectul cel mai important al intervenției proiectului este inserția pe sit. Astfel, pentru compoziția arhitecturală și configurația pe teren a soluției, situl este împărțit în două. Jumătatea din spate, unde se regăsesc atelierele pentru stundeți, este rezolvată printr-un principiu simplu, acela de acoperire a calcanelor, generând între ele spații libere de diferite valențe. Jumătatea din față, unde se găsesc spațiile de lucru pentru industriile creative, continuă caracterul frontului discontinuu al străzii, acoperind calcanul cu un prim volum, în timp ce un al doilea volum apare în continuarea clădirii fostului garaj, lăsând la final o piațetă oferită publicului, pietonului și care oferă un spațiu de respir între intervenție și turnul de birouri, pentru a nu crea tensiune. Ambele volume de la stradă sunt distanțate de clădirea fostului garaj din două motive, acela de preluare și continuare a frontului discontinuu al străzii, și acela de generare o unei relații între intervenție și existent. Intervenția arhitecturală nu este construită în continuarea garajului, ci clădirea veche este cea care este integrată ansamblului. O altă piațetă, situată între cele două “jumătăți“, leagă toate volumele la nivelul parterului, fiind un loc de întâlnire și adunare, idee încurajată de amplasarea unor funcțiuni publice comerciale care se deschid spre acest spațiu. Mai mult, pentru a fragmenta acest amplu spațiu, piațeta este “spartă“ de mai multe curți de lumină și de acces pentru spațiul subteran, unde se regăsește un amplu spațiu expozițional, care, de-asemenea, leagă toate volumele, dar la nivelul subsolului. În plus, întreaga intervenție are un caracter fragmentat, pavilionar, pentru a nu da naștere unui alt masiv care ar distruge mai mult caracterul zonei, dar și un aspect în trepte, ce generează terase și spații de adunare pentru utilizatori și contribuie la diminuarea tensiunii atât între volumele intervenției și clădirile învecinate, dar și dintre aceste volume între ele însele.
Interiorul volumelor este rezolvat prin același principiu simplu, unul rezistent în timp, și anume o bandă de servicii: circulații verticale, spații de depozitare, băi, care permite desfășurarea spațiilor de lucru în jurul acestora. Aceste spații pot fi lăsate deschise sau pot fi compartimentate în orice fel. Așadar, această conformație a spațiilor poate găzdui diverse funcții, care se pot schimba în timp, fiind o conformație permisivă și versatilă.
