Comentariul autorului:
casa celor Două Balcoane
Povestea începe cu o casă construită între cele două războaie, pe un teren de 204 mp aflat într-o parte importantă a Bucureștilor, în zona Aviatorilor. O casă modestă, parter și etaj, fără a avea ceva cu totul deosebit. Poate doar un balcon de mici dimensiuni, dar cochet și generos deschis către stradă și trecători, având un parapet transparent meșterit din elemente nituite din fier forjat, specific acelor timpuri. Mai târziu, terenul a fost invadat de alte trei căsuțe parter, fără valoare, care au sufocat casa originară. Parcă doar balconul reușea să mai respire încă, strigându-și nemulțumirea spre trecătorii din stradă.
Când am început să gândesc proiectul de recuperare, reabilitare și transformare, acest detaliu mi-a atras atenția. Am gândit ca noua propunere de arhitectură să protejeze bătrânul balcon, lăsându-l să-si continue povestea întâmplărilor prin care a trecut. Așa că, am păstrat conturul caselor, am compartimentat în funcție de noile nevoi și pentru că s-a dorit, am mai gândit un nou balcon într-o altă parte a casei. Mai amplu și având o formă modernă, actuală, acesta din urmă se închide, poate neobișnuit, către stradă, pentru trecătorii curioși și casele de vis-a-vis, deschizându-se firesc către parcul din apropriere și respectuos către vechiul balcon.
Rezultatul final este cel din imagini. Știu că mulți se întreabă de ce am păstrat vechiul balcon, sau de ce nu l-am îmbrăcat și pe acesta într-o haină nouă care să continue stilul noii case. Adevărul este că, dialogul vizual, discret și sensibil, purtat între bătrânul balcon și tânărul confrate mi s-a părut esențial și binevenit în acest efort de integrare.
Bătrânul și Tânărul, împreună.
