Comentariul autorului:
Proiectul se dezvoltă în centrul Italiei, în orașul Prato (fost oraș industrial), ce se află între Florența și Pistoia. Orașul întemeiat de romani încă păstrează cel de-al treilea rând de ziduri medievale, ce apărau orașul în trecut. Zidul medieval se afla și astăzi în condiții foarte bune datorită faptului că din secolul al XVI-lea și până în anul 1934 orașul nu a crescut foarte mult, însă între 1934 și 2007 a existat o extindere rapidă a orașului dincolo de acestă limită a zidului.
Datorită caracterului zonei, de natură religioasă și culturală, această porțiune a orașului înconjurată de mari zone verzi aflate în proprietatea mănăstirilor, a fost exclusă din rețeaua densă, dominată de relaţii sociale tipice centrului istoric. Totodată, prezența cercului de ziduri medievale contribuie la creșterea acestei stări de izolare și de divizare urbană.
În prezent, țesutul fragmentat al zonei, rupt de caracteristicile sale originare, trebuie regândit complet în cadrul unei dezvoltări urbane capabile să reinterpreteze straturile istorice anterioare și să redea orașului atât continuitatea fizică și spațială, dar în același timp să asigure continuitatea memoriei și a istoriei din care face parte.
Odată cu demolarea unuia dintre corpurile spitalului Misericordia, construit în anii 50’ pe locul fostelor grădini mănăstirești, Municipalitatea din Prato a decis să ofere terenului rezultat caracterul originar de spațiu verde pe care l-a avut, prin amenajarea unui parc public pe cele 3 hectare situate la marginea centrului istoric. Decizia de a plasa condiția de gol care odinioară caracteriza acest sector al orașului într-o cheie contemporană, subliniază rolul istoriei ca element fondator al imaginii urbane.
Această oportunitate este una foarte rară și importantă pentru oraș, deoarece oferă atât centrului cât și orașului un mare spațiu natural, o oază de relaxare. Parcul va fi capabil să creeze noi conexiuni atât spre orașul istoric cât și spre cel exterior zidurilor, schimbând percepția asupra zidului și a zonelor marginale din afara acestuia. Astfel, o parte de oraș care până de curând era percepută ca fiind închisă în interiorul zidurilor, se va deschide către întregul oraș, devenind un centru de vitalitate, un loc public de care orașele contemporane au din ce în ce mai mare nevoie.
Fostul oraș industrial, păstrează și astăzi peste 150 de fabrici dispersate la nivelul țesutului urban. Dintre toate fabricile, un caz special îl reprezintă fosta Fabrică de Textile “Lucchesi”, deoarece este vazută ca o dublare a zidului existent, o îngroșare de aproximativ 40 de metri a acestuia, pe o lungime de 143 de metri.
În contextul abandonului progresiv al patrimoniului industrial, proiectul își propune să valorifice fondul construit existent, văzut ca o resursă a orașului, propunând o punte între trecut și prezent, printr-o strategie responsabilă față de istoria locală, context și mediu. Intervenția are rolul de a reactiva una dintre numeroasele clădiri ale patrimoniului industrial din Prato, prin evidențierea valorilor clădirii existente și medierea relației dintre vechi și nou.
Proiectul este chemat să dialogheze cu istoria, să reinterpreteze evoluția urbană, să reintegreze prezența zidurilor medievale, punând în valoare frumusețea acestora. Prin lectura unui „loc” în care se condensează contradicțiile unei faze lungi de creștere și evoluție a formei urbane, proiectul valorifică semnele sedimentelor istorice, și le completează printr-o intervenție contemporană.
Proiectul de diplomă constă în conversia fostei Fabrici de textile “Lucchesi” și extinderea acesteia pe zona fostului spital, unde va fi proiectat parcul orașului ce va lucra împreună cu noua funcțiune. Se crează un nou pol de interes al orașului ce va deveni un promotor al mediului universitar, oferind spații de învățământ și cercetare pentru domeniul textil.
În acest sens au fost consultate mai multe proiecte, printre care și “The Thinkbelt”, proiectul manifest al lui Cedric Price care afirma faptul că fluxurile de circulație ce se desfășurau într-o fabrică seamănă foarte mult cu cele dintr-o universitate, iar spațiile ample și luminoase permit cu ușurință adaptarea unei instituții de învățământ în locul fostelor fabrici ale industriei ușoare, care de cele mai multe ori sunt situate în zone foarte bine conectate cu restul orașului.
O trăsătură a orașului o reprezintă prezența numeroaselor turnuri precum campanilurile bisericilor sau coșurile de fum ale fabricilor, ce arată cum vechiul trăiește împreună cu noul, astfel, această carasteristică a orașului a fost preluată și în proiect, iar extinderea facultății se realizează într-un turn, situat în interiorul zidurilor, fiind văzut ca o balama între interiorul și exteriorul orașului, între vechi și nou, între fabrică și parc.
Turnul este împărțit în mai multe zone: cea de jos care este permeabilă și comunică în mod direct cu parcul și cuprinde sălile de curs, terasa ce se conectează cu fosta fabrică, și partea de sus, mai compactă și masivă ce reprezintă cunoașterea și ascunde în interior o grădină secretă, zona expozițională a muzeului de textile, o librărie, o bibliotecă și o zonă de studiu pentru studenți.
Partea de jos cuprinde la exterior o serie de lamele metalice cu scopul de a regla lumina solară și de a împiedica acumularea căldurii excesive la interior. Ventilația la nivelul clădirii este una naturală. Aerul rece este introdus printr-o conductă situată la partea inferioară, iar cel cald este antrenat și se deplasează spre cel de-al doilea braț structural al turnului pe unde este eliminat.
Structura verticală a fostei cisterne înglobează ascensorul ce ajunge la o cotă superioară zidului, unde se află pasarela ce face legătura între fabrică și noua intervenție. De-a lungul timpului, cele mai favorabile amplasări pentru fabricile de textile și nu numai au fost zonele din apropierea unei surse de apă, de o parte și de alta a râurilor sau a canalelor artificiale de apă construite în acest scop. Astfel, pasarela ca element de legătură, amintește de podurile construite în trecut prin investițiile private ale proprietarilor fabricilor, pentru realizarea unei legături peste apă între fabrică și oraș.
La nivel planimetric se observă principalele zone ale proiectului:
- cea a fabricii, ce comunică atât cu piazzeta din fața acesteia, cât și cu parcul de dincolo de ziduri;
- cea a parcului ce păstrează orientarea fostelor grădini mănăstirești și ce a fost proiectată astfel încât să rezolve diferențele de nivel rezultate în urma demolării spitalului;
- cea a grădinii botanice, o zonă umbrită, ce conservă vegetația existentă și o completează cu activități în aer liber;
În ceea ce privește vegetația, a fost analizată clima zonei și au fost selectate plantele specifice zonei mediteraneene, astfel încât consumul de resurse pentru întreținerea acestora să fie minimal. Prin intermediul pavimentului drenant de la nivelul parcului, o parte din apa pluvială este colectată și reutilizată pentru plante. Proiectul este autonom din punct de vedere energetic, utilizând energia produsă de panourile solare situate pe terasa pavilionului.
Prin prezența parcului și a vegetației se reglează ventilația la nivelul zonei, astfel se răcorește cu câteva grade în timpul verii, iar circulația vântului nu mai este împiedicată de prezența amplului spital.
Prin poziționare, proiectului se bazează pe principiul celor 15 minute, ce reprezinta o distanță de 1 - 1,2 km ce poate fi parcursă pietonal cu ușurință de majoritatea persoanelor pentru a ajunge dintr-un punct de interes al orașului în altul. Astfel, zona proiectului este conectată în mod facil la principalele puncte de interes ale orașului. Ținând cont de amploarea proiectului, a fost reamenajată parcarea din proximitatea sitului, ce cuprinde peste 300 de locuri de parcare, iar la nivelul parcului există posibilitatea accesului carosabil.
Zidul este pus în evidență prin pavarea zonei din proximitatea acestuia, ce invită la parcurgere, iar pe timpul nopții beneficiază de o iluminare scenografică.
Prin liniile simple și esențiale pe care proiectul le exprimă, se manifestă voința de a renunța la orice tentație de competiție cu istoria.
