Comentariul autorului:
Scopul acestui proiect pleacă de la necesitatea dezvoltării unor spații pentru comunități sustenabile, incluzive și competitive. Ideea unui centru urban de cercetare în inovarea construcțiilor, care sa fie atat pentru profesionisti, cat și pentru public în general, vine de la nevoia unei mai bune comunicari între cele doua parti. În cadrul acestui proiect, este studiata problematica revitalizarii și reconversiei cladirilor ce alcătuiesc URBAN-INCERC. Deși un institut de cercetare bazat pe experimente nu mai este viabil în interiorul orașului, istoria acestui institut, ideea dezvoltării unei zone care sa lase cartierul sa respire și necesitatea dezvoltării acestui mediu de comunicare dintre profesionisti și utilizatori, argumentează realizarea acestui ansamblu în continuare. Crearea unui nou caracter al sitului presupune și deschiderea completa a acestuia fata de imprejmuiri si conectarea cu căile de circulație care fac posibila traversarea acestei insule urbane, momentan închise.
De asemenea insasi starea institutului in forma sa actuala aduce numeroase probleme in comunitatea in care se afla, intucat imaginea pe care acesta o propaga se resimte si la nivelul constructiilor invecinate. Tot situl actual formeaza o enclava complet inchisa, un imens gol urban neexploatat ce afecteaza vecinatatile tocmai prin acest caracter introverit.
Dupa cum se poate observa in planurile istorice, in momentul constructiei institutului in anii 50’, acesta se afla la periferia bucureștiului, o zona initial potrivita pentru un astfel de ansamblu. Odata cu dezvoltarea orasului si a zonei, caracterul vechiului tesut urban a fost modificat, iar de la o zona de case, cartierul a fost strapuns de o artera principala de circulatie brazdata de blocuri, iar zona din vecinatatea imediata a institutlui si-a pastrat vechea forma. Astfel, toate aceste modificari efectuate pe parcursul timpului au dus la un caracter dinamic si haotic al zonei, ce creaza un dezechilibru la nivel compozitional.
Din punct de vedere functional observam un caracter puternic rezidential al zonei, ce intra in conflict, dupa cum spuneam, cu institutul in forma sa actuala. Desi un institut de cercetare bazata pe experimente nu mai este viabila in interiorul orasului, vechia istorie a acesui instititut, impreuna cu odeea dezvoltarii unei zone care sa lase carierul sa respire si cu necesitatea dezvoltarii acestui mediu de comunicare intre profesionisti si utilizatori, este argumentata realizarea acestui ansablu in continare. Aflat intr-o zona cu o mare densitate de locuitori, dezvoltarea unor programe arhitecturale complementare acestora va crea un pol urban de interes in zona si in oras. Evolutia sitului urmareste formarea unui campus ce sustine dezvoltarea sustenabila si circularitatea, comuniunea cu contextul, dar si crearea unui centru unificator pentru tehnologie si mediul construit, pentru profesionisti sii utilizatori.
Avand acest lucru in minte, scopul centrului de cercetare se dezvolta pe doua paliere:
Primul se refera la crearea unui mediu de comunicare si invatare, intrucat dezvoltarea unui fond construit durabil implica o permanenta legatura, conexiune si intelegere intre utilizatori si creatori. Aceasta arie este destinata tuturor: oameni nefamiliarizati cu domeniul, studenti, profesionisti, companii din domeniu, cercetatori, familii etc.
In al doilea rand, scopul institutului este acela de a confirma nevoia acelui avans tehnologic in domeniul constructiilor si de a forma un mediu interdisciplinar de lucru intre profesionisti in vederea dezvoltarii si testarii de noi tehnici si software-uri care sa faciliteze metodele de proiectare si analiza a cladirilor folosite in prezent. Aceasta zona este destinata unei categorii restranse de utilizatori, formata din profesionisti din mai multe arii: arhitecti, structuristi, ingineri, etc.
Dupa cum bine stim, orasul reprezinta o sursa imensa de resurse, iar de cele mai multe ori, aceasta mina urnaba ramane neexploatata. Dat fiind faptul ca pe sit exista numeroase constuctii, dintre care unele au inca o structura puternica, am ales sa urmez principii de circularitate si reintegrare urbana, refolosind o parte din cladiri. De asemenea, forma cladirii principale urmeaza subsolul vechilor cladiri, tocmai pentru a minimiza impactul asupra sitului.
Principiul compozitional al ansamblului pleaca de la tema de tehnologiei, iar conceptul structural al proiectului are la baza o formatiune regasita atat in natura, cat si in matematica si programare. Fractalii reprezita modele geometrice sau organice care se pot repeta la nesfarsit, prin imitarea unui proces. Ideea acestei analogii pleaca tocmai de la zona de dezvoltare software ce dicteaza caracterul institutului. Astfel, structura acestuia si regula dupa care se compune are la baza un grid pe care se aseaza cuburi.Antiteza dintre organicitatea tesutului urban actual, si regularitatea acestui grid formeaza o dinamica ce completeaza zona din punct de vedere compozitioanal.
Compozitia ce dicteaza dezvoltarea sitului are ca element central un traseu initiatic pentru neexperimentati - o pata organica ce impune utilizatorilor sa treaca printr-o serie de elemente si spatii create pentru educare si dezvoltare: librarii, expozitii tematice, muzeu de materiale, toate culminand cu o zona ce nu poate fi evitata, reprezentand capat de perspectiva: un expozitie de proiecte publice cu zone de workshop si comunicare intre oameni si profesionisti, un spatiu al schimbului de pareri fata de mediul construit si fata de proiecte publice. Mai departe se continua cu diverse zone de expozitii si muzee.
De asemenea, crearea acestui nou caracter al sitului presupune si deschiderea completa a acestuia fata de imprejmuiri, continuata de ideea spargerii sitului in mai multe zone si traversarea acesuia de alei princiale si secundare care sa lege caile de circulatie si sa faca posibila traversarea acestei insule urbane, momentan inchise. Toate aceste cai creaza pe parcursul lor diverse spatii publice, ce sunt protejate de zgomot, aglomeratie si trafic prin intermediul cortinei de blocuri, intrucat aceste spatii lipsesc de-a lungul bulevardelor, sau sunt insuficiente.
Din punct de vedere functional, spatiile sunt ierarhizate pe inaltime de la public la privat, incepand cu zona subsolului, unde se afla functiuni cu rol recreativ, curti private sau semipublice pentru lucru sau relaxare, la parter se afla traseul introductiv si intrarile in cladiri, la primul etaj gasim o zona de educare destinata profesionistilor si studentiilor de la facultatile de profil, iar etajele superiare contin spatiile pprivate ale institutului, desemante cercetatorilor si profesionistilor, impreuna cu functiunile complementare acestuia.
