Comentariul autorului:
Clădirea Tandem împreună cu vis-à-vis-ul său - clădirea Millo - compun o intervenție recentă de amploare, cu impact la nivelul unei zone mai largi din vecinătatea Căii Victoriei. Fundalul acestei intervenții este o zonă heterogenă, cu câteva goluri mari în țesut, în care noile clădiri încearcă să recompună un echilibru, pe fundamentul suprapunerilor istorice consecutive ce au marcat diferitele etape ale evolutiei contextului urban. Astfel, proiectul propune revitalizarea și modernizarea uneia dintre cele mai importante zone centrale ale Bucureștiului, in care Bulevardul Victoriei ramane un loc important al vieții urbane a orașului.
Cladirea Tandem pune accentul pe calitatea spațiului public, precum și conexiunile la parter, raportând clădirile la poziția lor urbană, centrală în interiorul orașului.
Prin arhitectura și morfologia sa, Tandem este un joc de volume atent negociat, aflat in stransa legatura cu cladirea Millo, dorind o arhitectura riguroasa si atent conectate. Clădirile nu au fost proiectate individual, ci într-o relație reciprocă, fiecare dintre ele având spații comerciale la parter. Peisajul și spațiul public au fost planificate astfel încât să încurajeze circulația pietonală și să susțină revitalizarea zonei prin intermediul unor spații verzi extinse, locuri de întâlnire în aer liber și evenimente temporare, precum și prin introducerea unor noi căi pietonale, care să creeze o nouă conexiune între Matei Millo și Ion Câmpineanu
Retragerea deliberată a clădirii Tandem de la frontul stradal nu doar evocă construcția antecedentă pe teren ce aparținea Palatului Telefoanelor, dar catalizează crearea unui spațiu public esențial – o piațetă care facilitează conexiunea cu noul traseu pietonal creat între străzile Matei Millo și Câmpineanu.
Această decizie de design, de a lăsa loc unei piațete publice, transformă clădirea Tandem într-un punct focal al peisajului urban, invitând oamenii să interacționeze atât cu spațiul, cât și cu memoria acestuia.
După această reverență față de stradă și față de un largo deschis utilizării publice, clădirea propune o ocupare cât mai mare a terenului rămas și, implicit, un număr mai mic de niveluri decât clădirea Millo, aflata pe partea opusa a strazii, care preluase înălțimea calcanului liber al hotelului Novotel. Către strada Oteteleșanu, volumul închide frontul continuu și racordează înălțimile maselor construite, asigurând o tranzitie armonioasă între diferitele construcții adiacente, echilibrând astfel proporțiile locului și creând o estetică coerentă în ansamblul urban.
Aceste gesturi au ajutat la modelarea unei clădiri care se așază atent între zona mai joasă și mai densă a Centrului Vechi și cea a clădirilor mai înalte de pe partea opusă, care continuă spre nord cu complexul Sălii Palatului.
Forma planului permite ca lumina să pătrunda uniform în toate spațiile interioare și circulațiile să fie cât mai eficiente. La nivelul parterului ocuparea este una ce urmărește limitele construibilului și decupează circulații perimetrale de tip portic, prin care parterul se deschide orașului, în timp ce de la nivelul al doilea încep să se succeadă o serie de terase care reduc volumul către partea sa superioară.
Astfel, spatiul public al strazii și percepția de la nivelul ochiului ocupa un rol principal, ce dicteaza jocul volumelor ce compun cladirea.
Învelișul clădirii caută un limbaj sobru, rațional, în care secvențele de profile metalice verticale și orizontale, sticla și piatra permit reducerea transparenței fațadelor de sticlă, atunci când clădirea este privită în lung, de pe oricare din străzile și trotuarele alăturate.
Secvențele de profile metalice verticale și orizontale dau adâncime fațadei și introduc un strat suplimentar de percepție (În funcție de momentul zilei, de anotimp sau de punctul și unghiul de observație, clădirea este percepută diferit, oferind o experiență vizuală în continuă schimbare.)
În dialogul cu contextul urban, elementele fațadei transcend rolul pur estetic, interconectându-se cu particularitățile mediului înconjurător și consolidând poziția clădirii ca actor esențial în experiența urbană.
Preceptul fundamental al acestui ansamblu este orientat către stabilirea unui echilibru și un sens de continuitate în contextul urban, care, datorită traiectoriei sale evolutive și intervențiilor arhitectonice contemporane, a adoptat caracteristici de heterogenitate.
Imbolilul de birouri Tandem împreună cu pandantul său, clădirea Millo - formează un asamblu care subliniază capacitatea arhitecturii de a opera ca mediator în textura urbană, aspect esential, dar si necesar al Bucurestiului. Considerând simultan istoricitatea locului și imperativele contemporane, ansamblul Tandem-Millo se racordează la discursul despre adaptabilitatea și reactivitatea designului arhitectural în fața variabilității contextelor urbane actuale.
Stefan%20Tuchila_0123_A7_6339.jpg-d2.jpg)
Stefan%20Tuchila_0147_A7_6363.jpg-d2.jpg)
