Comentariul autorului:
Cadru General
Mediul rural este în continuă schimbare atât din punct de vedere al ocupațiilor, care au influențat decisiv modul de organizare a gospodăriei și chiar a localităților, cât și din punct de vedere al materialelor folosite și al acesibilității lor.
Prin lucrarea de față îmi propun, să promovez și să explorez posibilitățile oferite de folosirea energiilor regenerabile, de utilizarea și în măsura oportunității economice, a anumitor materialelor locale pentru o amprentă de carbon cât mai redusă.
De asemnea doresc să menționez interesul personal legat de conceptul numit “downshifting”, care împreună cu alimentația sănătoasă in-situ și organizarea riguroasă a modului de ocupare a parcelelor pot oferi avantaje economice și mai ales ecologice importante.
Doresc să amintesc și implementarea unor idei și concepte ce se referă la urbanismul afernet noilor zone de locuințe rurale și modul prin care acesta contribuie sau nu la dezvoltarea relațiilor interumane.
Sursele de venit și locurile de muncă rămân unele dintre cele mai importante probleme ce trebuie abordate când vine vorba de mediul rural, majoritatea zonelor rurale din incidența marilor orașe și nu numai, devenind zone “dormitor”, fiind legate indispensabil de mediul economic al orașelor.
Cu totate acestea, pandemia ne-a deschis noi oportunități în ceea ce privește modul în care ne putem exercita munca. Au apărut diferite soluții de a lucra direct de la domiciliu sau hibrid, toate acestea reprezentând variante alternative ce pot atenua sau rezolva într-o anumită măsură problema deplasărilor.
Probabil una dintre cele mai sustenabile forme de venit prezente în mediul rural este turismul, mai ales cel local, care nu este suficient promovat la nivel județean, din punctul meu de vedere.
Turismul rural are un potential în creștere la nivelul țării, România având toate formele de relief, specifice fiecărei zone. În cadrul acestui subiect ce privește partea de turism doresc să pun accentul pe promovarea zonelor cu potențal în acest sens și protejarea lor.
Importanța păstrării zonelor de agreement, acolo unde există deja și amenajarea altor asemenea zone unde există un deficit reprezintă, după părerea mea, un factor decisive pentru buna funcționare unei comunități.
Tot în cadrul acestei lucrări, doresc să atrag atenția asupra importanței înființării, acolo unde nu există deja, de centre ce pot fi multifuncționale sau dedicate unui specific local. Spre exemplu, în cazul județului Cluj, nu există promovare oficială în cazul construcțiilor vernaculare de piatră, deși acestea sunt majoritare, cu precădere în mediul rural.
Comunitățile din mediul rural, în special cele din zonele metropolitane, tind să devină așa numitele „cartiere dormitor”, din cauza lipsei dotărilor de bază ce ar trebui să elimine, chiar și într-o măsură mai mică, dependeța față de mediul urban și dotările lui specifice.
Majoritatea comunităților nu sunt omogene și nu sunt conectate din punct de vedere social. Există multe cazuri de vecini care nu se cunosc din cauza lipsei spațiilor care să încurajeze interacțiunea socială. În cele din urmă, oamenii tind să migreze tot spre zona urbană pentru a putea beneficia de zone de agrement și distracție, sporind presiunea existentă deja pe acele zone.
Din punctul meu de vedere, un centru de ateliere, care să deservească o comunitate este indispensabil pentru viitoarele comunități din mediul rural. Este evident că un astfel de centru nu va putea să acopere toate lacunele sau domeniile de interes din comunitatea respectivă, dar va spori cel puțin, interacțiunea socială și prin aceasta va influența și calitatea vieții și spiritul comunitar.
O altă problemă importantă pe care mi-am propus să o abordez prin intermediul acestui centru este legată de identitatea locului sau chiar de reinventarea ei, dacă aceasta a dispărut deja. Noile zone rurale nu au o omogenitate sau un specific determinabil în ceea ce privește arhitectura și chiar urbanismul. Majoritatea zonelor rurale noi sunt o combinație alcătuită din mai multe stiluri și moduri de abordare care creează, din punctul meu de vedere, o aparentă dezordine.
Prin intermediul centrului, doresc să propun ateliere de revitalizare a unui material uitat, dar arhiprezent la nivel local, piatra. În cadrul acestor ateliere, oamenii pot redescoperi acest material și îl pot introduce, în măsura în care doresc în gospodăriile lor, centru fiind și un prilej de conexiune socială în cadrul comunității.
În concluzie, subiectul ales în cadrul acestei lucrări se referă la modul în care se pot relansa tehnici și materiale uitate în mediul rural, printr-un centru ce are ca principii de bază folosirea energiilor regenerabile sau amprenta de carbon redusă, centrul în sine fiind un exemplu de bune practici în cadrul arhitecturii rurale contemporane.
Oportunitatea investiției
De ce mediul rural?
În primul rând, tema aleasă, are ca fundament experiențele personale practice, din ultimii doi ani, în cadrul arhitecturii vernaculare și rurale, la care se adaugă anii de pandemie ce au avut o influență notabilă în locuirea din mediul rural, pe teritoriul României.
Tema aleasă este de interes, din punctul meu de vedere, deoarece în ultimii 10 ani, cu o tendință accentuată în anii de pandemie, s-a observat o creștere a numărului de persoane care și-au schimbat domiciliul din mediul urban în mediul rural, fenomen ce are o multitudine de cauze, cele mai importante fiind: pandemia, cu toate consecințele și schimbările specifice generate de aceasta și creșterea rapidă a prețurilor locuințelor din cele mai mari orașe din România.
Printre principale cauze ce au dus la acest exod spre mediul rural, se numără lipsa numărului necesar de locuințe care să acopere cererea, la care se adaugă specula imobiliară și tendința observabilă a cumpărătorilor de opta pentru locuințe cu suprafețe mai mari și spații mai calitative decât cele oferite de piață, în ultimii douăzeci de ani. Prin urmare, aceștia aleg să investească la distanțe mai mari față de centrele lor de interes și implicit față de oraș. Urmărind această tendință și observându-i evoluția, ajungem la așa numitele cartiere dormitor, total dependente de sfera economică a orașelor. În multe cazuri, aceste „cartiere” se regăsesc în mediul rural, administrațiile rurale locale fiind și ele luate prin surprindere de presiunea imobiliară ce refulează din orașe.
Această presiune, negestionată la timp, duce inevitabil la crearea unor insule urbane în mediul rural, ce vor genera probleme majore de gestionare, atât pentru localitatea gazdă a acestor extensii urbane, cât și pentru oraș.
După datele furnizate de către monitorul social al Friedrich Ebert Stiftung Romania și completate de recensământul din anul 2016 , 43,6% din populația țării trăiește în mediul rural, urbanizarea pe teritoriul României cunoscând o încetinire semnificativă între anii 1992 și 2000, urmând ca din 2010 până în 2020 totalul populației domiciliate în mediul urban, să scadă cu 0.3%, tendință ce se menține și în prezent. 2 Acest număr nu îi include și pe cei ce și-au achizitionat o locuință în mediul rural făra a-și schimba domiciliul, dar merită menționați deoarece chiar dacă sunt rezidenți sezonieri ai mediului rural constituie obiectul lucrării de față.
Având aceste date putem constata o creștere modestă, dar constantă a mediei populației în mediul rural din România ultimilor 10 ani, creștere observabilă în special în zonele rurale din incidența marilor orașe.
Aceste medii rurale din incidența marilor orașe și mai ales lipsa unor spații care să adune comunitățile și să le promoveze vor reprezenta principalul subiect de interes, deoarece dezvoltarea lor este, în majoritatea cazurilor, dictată de specularea pieței imobiliare, fără intervenția la timp, a administrațiilor locale și cu lacune în ceea ce privește dotările de bază.
De ce piatra, în construcții?
Am ales propunerea unui centru de ateliere pentru revitalizarea tehnicilor de construcție cu piatră , făcând trimitere, din nou, la experiența personală și la documentarea independentă a acestor zone. Totodată am ales acest subiect pentru că piatra este unul dintre cele mai folosite materiale de construcții în mediul rural al județului Cluj. De asemenea am participat la diferite șantiere ce includeau zidării de piatră sau presupuneau executarea unora, evenimente ce mi-au atras atenția asupra acestui material.
Pe suprafețe mari din județul Cluj, în special în zona de dealuri joase și zonele submontane, inclusiv în Sălicea și comuna Ciurila, există numeroase construcții vernaculare de piatră, anonime din punct de vedere al documentării.
La nivelul județului avem un număr impresionant de cariere, unele exploatate local, altele industrial, existând de asemenea și un sortiment bogat de piatră, fiecare cu cromatica și nuanțele specifice. În mare, există trei tipuri principale de piatră cu specificități datorate formei de relief și filonul din care este extrasă, având calități constructive diferențiate tot pe aceleași criterii. Aceste tipuri de roci sunt tufurile vulcanice, calcarele și rocile tari precum granitul sau șisturile feroase.
Din punct de vedere economic, mai sunt exploatate doar câteva cariere, închiderea majorității fiind cauzată de retrocedarea terenurilor sau lipsa avizelor de funcționare, la care se adaugă cererea pieței, majoritatea carierelor ce au rămas funcționale, sunt cele ce exploatează roci dure, ideale pentru proiectele de infrastructură rutieră. Calcarul și tuful vulcanic sunt tipuri de roci sensibile la intemperii, dar cu calități termice bune și foarte bune care au ca avantaj și maleabilitatea crescută. Cu toate aceste ele nu se mai exploatează decât la scară redusă, neputând fi folosite la drumuri, ci doar în anumite domenii de interes a construcțiilor.
Redeschiderea carierelor de tuf vulcanic și calcar din județ, cu sprijinul administrațiilor locale, reprezintă o oportunitate majoră pentru un număr însemnat de comunități. Restabilirea surselor de piatră și vânzarea ei în diferite forme ar reduce presiunea ce s-a format pe construcțiile vernaculare neprotejate, care sunt demolate și transformate în alte tipuri de construcții.
Tuful vulcanic, poate deveni un material cu un aport important în special în cazul construcțiilor rezidențiale datorită proprietăților deosebite și a aprentei de carbon reduse (cele mai îndepărtate cariere de municipiul Cluj-Napoca fiind cele de la Dej, maxim 70 de km). Cazul calcarelor fiind similar.
Redeschiderea carierelor și introducerea pietrei în magazinele de specialitate sub toate formele folosite în construcții reprezintă un pas înainte în ceea ce privește folosirea resurselor locale și stimularea meșteșugurilor și economiei locale, dat fiind faptul că aceste cariere există deja și au fost exploatate în trecut, cunoscându-se calitățile pietrei obținute din aceste exploatări și evoluția acesteia de-a lungul timpului.
Reinventarea unui simbol precum piatra, la nivelul Clujului, va aduce o mulțime de beneficii județului, atât economice cât și agroturistice și va renaște multe comunități din zonele studiate, care încep, încet, să fie redescoperite și apreciate.
De asemenea, consider necesară implementarea unei clădiri cu ateliere ce poate să deservească orice comunitate rezidențială, în special pe cele rurale, unde există lacune în ceea ce privește interacțiunea socială sau spiritul comunitar.
Scurt istoric și date de interes public
Localitatea Sălicea face parte din comuna Ciurila din județul Cluj, comună în componența căreia se mai regăsesc șapte localități, fiind situată la Sud-Vest de municipiul Cluj-Napoca, la o distanță de 5 km de intrarea în municipiu și la 15 km de zona centrală a acestuia, respectiv Catedrala Mitropolitană Ortodoxă.
Confrom ghidurilor de arhitectură rurală a OAR și a PUG-ului, comuna Ciurila împreună cu satele componete are atât localități ce se încadrează în zona „Dealurile Clujului” cum este cazul localității Sălicea, cât și localități ce se încadrează în „Câmpia Transilvaniei”, precum Ciurila sau satele Filea de Jos și Filea de Sus.
Din punct de vedere al reliefului, Sălicea este situată în grupa submontană, în masivului Feleacu, la marginea vestică a acestuia, fiind invecinată tot la vest cu depresiunea Hășdatelor. Temperatura medie anuală este de 7-8 C. Iernile sunt moderate, cu o temperatură medie de (+-) 4,3 oC , verile sunt relativ calde, având temperatura medie de (+-) 19, 5 oC , îngheţul apărând în a doua decadă a lunii octombrie. Numărul mediu de zile cu îngheţ totalizează 120 – 130 de zile , stratul de zăpadă fiind prezent între 60 şi 80 de zile pe an. Numărul anual de zile senine este cuprins între 75 şi 125 de zile, iar numărul anual de zile cu cer acoperit variază între 135 şi 160.
Este o localitate istorică, ce apare inclusiv în harta josefină, fiind o localitate cu specific păstoresc, în special, din cauza altitudinii medii înalte, de 725 m, dar și agricolă, acolo unde terenul a permis acest lucru.
Peisajul localității poartă amprenta antropizării secolelor trecute, cu zone vaste despădurite sau răzorite, termen local pentru terasare în vederea amenajarii cu scopuri agricole, iar, în funcție de orientarea și pretarea acestora la agricultură, terenurile au fost separate funcțional. Cu toate aceste, Sălicea a rămas mărginită de păduri pe trei laturi, la nord fiind mărginită de pădurea Făget și extensia acesteia, la Est și Sud de pădurea Goruniș și la Sud-Vest de Pădurea Chindrii.
Începând din prima jumătate a secolul trecut, populația localității a cunoscut o scădere accentuată, ce a coincis cu abandonarea multor terenuri și reîmpădurirea parțială a acestora, acest lucru redresându-se abia după anul 2017, odată cu creșterea domeniului imobiliar local. Maximul absolut al populației comunei a fost atins în anul 1941 cu o populație de 4391 de locuitori, în timp ce minimul absolut a fost atins în anul 2007, la o populație de 1452 de locuitori.
În prezent populația comunei Ciurila numără peste 2000 de locuitori, conform INS, număr aflat în creștere constantă. Dintre cei peste 2000 de locuitori, 23% sunt cuprinși în grupa de vârstă 0-19 ani, 51% sunt cuprinși în grupa de vârstă 20-64 de ani, în timp ce 26% sunt cuprinși în grupa de vârstă de peste 65 de ani. Această statistică evidențiază faptul că mai mult de jumătate din populația comunei poate fi implicată în sfera economică, comuna Ciurila, fiind una dintre comunele județului cu o populație mai tânără decât media județeană și cu o tendință de creștere demografică, creștere accentuată în special în localitatea Sălicea.
Unitatea administrativă teritorială Ciurila însumează 7222 ha, dintre care 515,4 ha sunt intravilan. Conform noului PUG al comunei acest intravilan va crește până la 922 ha, cele 406,6 ha vor reprezenta o creștere semnificativă, ce va avea un impact urbanistic major, mai ales în cazul localității Sălicea, unde intravilanul va crește de la 209,14 ha la 447,21 ha, o diferență de 238,10 ha, deci mai mult decât o dublare a intravilanului actual. Această creștere va aduce după sine, o mulțime de noi locuitori, iar provocarea cea mai mare este, din punctul meu de vedere, dezvoltarea unor soluții urbanistice pe termen lung pentru a evita greșelile deja făcute în cazul altor localități din zona metropolitană a Clujului.
Amplasamentele alese sunt situate după PUG-ul actual, încă în vigoare, parțial în intravilan, urmând ca după aprobarea celui nou, să devină integral incluse în intravilanul localității. Siturile alese ausuprafețe cuprinse între 5250 mp și 5650 mp și au fost alese pe baza unor criterii similare.
În cazul ambelor sit-uri se pregătesc PUZ-uri, ele fiind speculate din punct de vedere imobiliar. Un alt aspect ce a stat la baza alegerii este similitudinea elementelor naturale prezente pe sit. Ambele amplasamente sunt în pantă, prezentând și zone de platou.
Amplasamentul este situat în Nord-Vestul UAT Ciurila, pe raza localității Sălicea și la Sud-Vest de municipiul Cluj-Napoca, fiind proprietate privată.
Este mărginit la vest, de DJ107R celelalte limite fiind reprezentate de proprietăți private.
Zona acestui amplasament este denumită local “la lespezi” sau “Pârâul Rău”, prima denumire provenind de la prezența unor roci de mari dimensiuni, de forma unor lespezi.
În cadrul amplasementului exită o zonă vastă de taluz, spre est, cu o pădure tânără de mesteceni ce alcătuiește o perdea naturală față de celelalte proprietăți private.
Vecinătățile sit-ului sunt neconstruite.
În cadrul acestui sit se pot observa anumite modificări ale reliefului, făcute de-a lungul timpului. Printre aceste modificări se numără nivelarea zonei dinspre drumul principal și amenajarea unui drum prietruit în sud-ul sit-ului.
În cazul acestui sit orientarea principală este Est-Vest, cota cea mai joasă a terenului fiind reprezentată de DJ107R.
Alegerea acestui amplasament este motivată de accesibilitatea sit-ului, oportunitatea oferită de poziția lui în cadrul comunei, fiind un teren ce va fi introdus în intravilan și având o serie de informații accesibile (terenul în cauză face obiectul unui PUZ), precum și prezența unor numeroase forme de relief și a unor elemente naturale dominante.
Despre Program
Arhitectura și construcțiile contemporane trebuie să se adapteze și să inoveze pentru a putea ține pasul cu dinamica actuală și cu impactul asupra mediului. Pe vremuri, unul dintre principalele materiale folosite pe plan local, piatra, este în prezent din ce în ce mai rar folosită. A cunoscut o mică revenire în pandemie, odată cu temporara reîmprospătare a mediului rural, dar s-a lovit de dispariția meșterilor și de închiderea carierelor locale. Astăzi, este evident că metodele arhaice de prelucrare nu mai pot ține pasul cu efervescența și cerințele pieței, ele ajungând un lux datorită rarității persoanelor care mai stăpânesc aceste tehnici.
Înființarea unui centru care să aibă în prim plan diferite tehnici contemporane, dar și arhaice de prelucrare, debitare și punere în operă a pietrei, dar și de contabilizare și studiere a fiecărui sortiment, va (re)aduce în atenția pieței locale acest material.
Centrul își propune să demonstreze, prin propriul exemplu calitățile folosirii pietrei masive și avantajele acesteia. Este adresat oricăror persone interesate, specializate sau nu în domeniul construcțiilor, studenților, arhitecților, inginerilor sau chiar producătorilor de piatră.
Din punct de vedere al organizării funcționale, centrul va beneficia de ateliere, dedicate fiecărui tip de piatră (tufuri vulcanice, calcare sau roci dure) sau dedicate aplicațiilor cu piatră reciclată sau diferite deșuri de piatră (cum ar fi praful sau agregatele rezultate în urma procesării). Vor fi ateliere cu activiate atât la interior, cât și la exterior, care vor beneficia de aparate și utilaje contemporane de debitare și prelucrare.
Nu vor lipsi nici showroom-ul cu creațiile atelierelor sau zona de muzeu și cercetare și exeperimentare și de asemenea zona administrativă, la care se adaugă dotările pentru protecția muncii (centrul de prim ajutor), cele pentru alimentație (cantina sau restaurant) și o mică zonă de cazări pentru invitați sau persoanele implicate în activitățile didactice.
Centrul își propune astfel să invite comunitatea să redescopere un material cu potențial, ecologic, natural și cel mai important, local.
Despre performanțele construcției
Contrar a ceea ce s-ar putea crede legat de construcțiile de piatră, atât cele vechi, cât și cele contemporane demonstrează că piatra este un material actual, modern, ecologic și mai ales eficient, răspunzând problemelor din piața construcțiilor din ultimii ani, în special celor asociate cu amprenta de carbon. În cadrul acestor preocupări din ce în ce mai profunde legate de consecințele negative generate mediului de către domeniul construcțiilor, piatra naturală aduce o serie de avantaje considerabile.
Probabil cel mai mare avantaj al pietrei naturale în construcții, îl constituie oportunitatea producției locale a materialului, și luând ca exemplu România, ce beneficiază de resurse abundente și variate de piatră care, datoriă dispunerii geografice (în special al dispunerii arcului Carpatic în zona centrală a țării) pot aproviziona orice zonă pe distanțe relativ scurte.
Un alt avantaj considerabil, este producția rapidă și cu resurse reduse, a materialului, piatra fiind tăiată de diferite utilaje (circulare, CNC-uri sau alte tipuri de aparate pentru debitat), blocurile de piatră putând fi produse și puse în operă în aceeași zi.
Pe lângă cele amintite, calcarul spre exemplu are o rezistență termică de 10x mai bună decât betonul și de asemenea avantaje considerabile legate de reglarea umidității, grație porozității crescute .
Din punct de vedere al eficienței termice, aceasta diferă în funcție de tipul de piatră folosit. Dintre tipurile de piatră, tufurile vulcanice sunt cele mai eficiente, cu un coeficient de conductivitate termică mediu de 0,60 W/mK, fiind precedat de calcare, care în funcție de densitate și porozitate pleacă de la 0,85 W/mK .
