Comentariul autorului:
Evenimentul a constat într-o expoziție organizată în aprilie 2023 la Conacul Udriște Năsturel din Herăști, Giurgiu și a avut la bază un demers educațional din cadrul UAUIM, Arhitectură, Anul 2, Atelier 26 - Melania Dulămea, desfășurat pe perioada a șase săptămăni din primul semestru al anului universitar curent.
Respectând constrângerile impuse de curriculumul universitar, proiectul a îmbrăcat forma unui laborator de cercetare ce a avut ca scop creșterea gradului de conștientizare cu privire la valorile și potențialul ascuns al teritoriului extraurban. Pe toate cele trei paliere, proiectul a fost guvernat de principiul împreună, tema Bienalei din acest an: procesul ca demers colaborativ al unui colectiv de 4 cadre didactice și 30 de studenți; rezultatul ca scenariu complex de revitalizare a unei localități rurale ce este mai mult decât suma celor 30 de proiecte individuale; expunerea ca prilej de aducere împreună a profesioniștilor (studenți, profesori), a comunității locale și autorităților pentru inițierea unui dialog.
Tema explorează acel ”în afară”- teritoriul exterior orașului - înțeles nu ca fiind mai puțin complex în comparație cu urbanul, ci ca oferind prilejul unei înțelegeri mai directe, mai limpezi, a datelor de bază ale unui amplasament (orientare, topografie), a identificării caracterului său specific și, eventual, a unei istorii semnificative. Centrat pe studiul satul Herăști, Giurgiu, procesul pedagogic al Atelierului 26 a urmărit să identifice și să valorifice atmosfera și caracterul locului, folosind ca referință prezența unui ansamblu arhitectural cu rol de model (Casa lui Udriște Năsturel sau „Casa de piatră” - monument de arhitectură civilă din secolul XVII, reper spațial, stilistic și de semnificație, care a adăugat cercetării o dimensiune culturală). Ca metodă de lucru, atelierul s-a axat pe două paliere de studiu: primul, al analizei de context, în care au fost inventariate datele de peisaj natural și construit (cu rolul de a suscita imaginația și a de a adăuga complexitate proiectelor), accesibilitatea (fluxuri, parcursuri, promenade, trasee), limite și margini (cu rolul fundamental de a marca și defini zone de țesut: au fost identificate variate texturi și pliuri de construit/neconstruit, vegetal/mineral, pământ/apă, profan/sacru), și al doilea, al imaginării unor inserții coerente spațial-arhitectural și contextual, în care au fost interogate funcțiuni contemporane, capabile să contribuie la o revalorificare reală a patrimoniului rural existent. În plan didactic, exercițiul a avut ca scop atât dezvoltarea capacității de elaborare a unor studii sistematice privitoare la sit, care să cuprindă multiple scări de analiză și tehnici de investigație, cât și dezvoltarea capacității de integrare a dimensiunii de cercetare în elaborarea ipotezelor de intervenție arhitecturală pe un sit dat. Parcursul studiului a urmărit alternarea etapelor de lucru în echipă la nivel de grupă cu cele elaborate în colective mici și individual, iar în cele din urmă intervențiile individuale au urmărit să conlucreze atât din perspectiva scenariului de utilizare cât și din punct de vedere arhitectural. Având în vedere că potențialul siturilor rurale, în special în zona Munteniei, nu este nici pe departe valorificat, studiul a pus în discuție modul în care o resursă de patrimoniu cultural poate deveni sâmburele care să activeze potențialul de revitalizare al unei comunități rurale actuale, în contextul fenomenului de urbanizare a satelor.
În cele din urmă, evenimentul expozițional a speculat ideea efemerului prin mijloacele de expunere întrebuințate, concepute cu un minim de resurse astfel încât să prezinte rezultatele studiului dar și să atingă cât mai puțin clădirea de patrimoniu. Astfel expoziția și-a dorit să rămână subordonată spațialității locului pe care, de altfel, și-a propus de la început să îl pună în valoare și să îl readucă în atenția comunității locale. Panourile sprijinite, ele însele suficiente, sau macheta ansamblului, care mizează pe iluzia imponderabilității, alături de toate celelalte machete ale propunerilor, modest așezate în cele câteva încăperi de o spațialitate cu totul specială, nu reprezintă decât pretextul redescoperirii acestui loc, al expunerii câtorva idei care ar putea să valorifice potențialul acestuia sau simplul prilej al aducerii împreună, în care memoria culturală a unui loc aduce posibile soluții unor nevoi reale ale întregii comunități pe care ajunge să o reprezinte.
