Comentariul autorului:
Într-un cântec popular, publicat în anul 1818, se relevă încă din acel timp bogăția portului acestei populații miniere:
”Și haine de muselin/ ................................../ Și coloape de mătase / Unde sunt bărbați în casă. / Bunde scurte foarte multe / Toți au luat pe întrecute, / Și scurteică de mătase / La jupâneasa frumoasă, / Chișcăneu de levantin / Să le faci voia din plin.”
Costumele buciumănești sunt deosebite, ele au fost și sunt cusute cu foarte multă migală de mainile măiestre ale femeilor mai în varstă și sunt tot mai întalnite în zilele de sărbătoare, atat la biserică, cat și la evenimente speciale.
Costumul femeiesc, purtat și astăzi, a apărut încă din secolul al 18-lea și este compus din: cămașă, zadie, pieptar și năframă. Cămașa din material fin (marchizet, batist, organiza) este desprinsă pe poale, fiind cusută cu fir de mătase negru, avand motive vegetale stilizate în tehnica “de după ac” plasate pe guler, peste cot și la manșete (transcriere după interviul cu Eugenia Rotea).
GLOSAR TERMENI
Brățară- încrețitura între fodor și mânecă, decorată cu arnici prin tehnica de cusutură pe muchia cutelor sau pe crețuri.
Broderie buciumănească- lucrată în tehnica lanțului și realizată liber, ”după chibzuința ochilor”, nici după vreun desen și nici prin numărarea firelor.
Broderia urzită- executată pe fir sau pe crețuri.
Chișchineu- Chișcaneu- năframă.
Cioci- pieptănătură bătrânească la femei, când părul este împletit în două cozi, aduse ușor peste urechi și apoi pe creștetul capului, încât formează un fel de creastă accentuată. În timpul împletirii se adaugă șuvițele provenite din părul căzut, numite ”plete”.
Feștit- vopsit.
Fodor- mânecar, partea de jos a mânecii, despărțită de corpul mânecii printr-o brățară, curelușă, bentiță etc.
Harasd- lâniță moale, colorată, pregătită la fabrică.
Pănură- postav alb sur din țesătură de lână, astăzi folosit în Bucium pentru confecționarea cioarecilor. Altădată din pănură se lucrau și țundra, colțunii. Este bătută la piuă, spre a se îngroșa și spre a se contopi urzeala cu băteala.
Perpetă- șorț purtat în față, din material de fabrică, de obicei mătase ori satin.
Pieptar- cojocel despicat în față, fără mâneci.
Pieptar înfundat- cojocel care acoperă pieptul, fiind despicat numai intr-o parte.
Scurteică- haină femeiască din postav, împodobită cu catifea, croită orășenește.
Spăcel, spăcei- numele pieptului (latul din față) și al spatelui (latul din spate al cămășii femeiești.
Tulipan- lalea, motiv germano-maghiar frecvent în arta populară săsească și maghiară din Transilvania pe cahle, mobilier pictat, textile brodate și piese de port.
Țundră- suman, haină mai mult sau mai puțin lungă, confecționată din pănură de casă.
Zadie- Șorț purtat peste poale, la spate.
