Comentariul autorului:
Cinematograful „Flacăra” se află în sudul țării, în orașul Turnu Măgurele, aproape de confluența Oltului cu Dunărea. Planul orașului este de influență franceză: din piața mare centrală, de forma unui trapez cu bazele în arc de cerc, pornesc radial străzile principale. Clădirea, care face obiectul proiectului de restaurare, construită în perioada interbelică (1930), domină grădina centrală, păstrandu-și de-a lungul timpului dubla utilizare de teatru şi cinematograf. Arhitectura ei este exprimată în stil pitoresc modern, cu elemente de factură vernaculară și reprezintă un reper la scara orașului. Acest stil, aflat la granița dintre curentul neoromânesc și cel modernist, încearcă să concilieze ideile și programul estetic al Mișcării Moderne cu elementele de factură tradițională, precum- în cazul de față: turnul foișor, colonada din fațada principală, decorațiile - brâie cu motive românești, ocnițe și firide. Arhitectul clădirii cinematografului din Turnu Măgurele a rămas necunoscut. La momentul intervenției clădirea nu era funcțională și prezenta degradări extinse.
Intervenția de restaurare a urmărit, pe lângă redarea statutului clădirii monument, reamenajarea și dotarea spațiilor interioare, astfel încât ele să răspundă funcțiunii de cinematograf modern/ sală de spectacole de secol XXI.
Construcția are structura de rezistență alcatuită dintr-un sistem mixt cu zidărie portantă fără sâmburi din beton armat la intersecții. În zona sălii de spectacole, există un sistem structural din stâlpi si grinzi din beton armat. Planșeele de peste parter si etaj sunt din beton armat, fără subcenturi.
Clădirea a fost consolidată si reabilitată în anul 2002. Intervențiile de consolidare au constat in cămășuirea pereților exteriori pe ambele fețe cu plase de oțel si mortar de ciment, dar si a unor pereți interiori. Intervenția actuală a presupus pe alocuri completarea cămășuielilor, acolo unde a fost cazul.
Acoperișul este de tip șarpantă din lemn cu învelitoare din țiglă tip solzi. Pe zona sălii centrale șarpanta este alcatuită din ferme ce reazemă pe aticurile longitudinale din beton armat, ancorate în planșeul de peste etaj, cu ajutorul unor conectori verticali. În urma intervențiilor actuale, învelitoarea existentă a fost înlocuită parțial și fermele au fost consolidate.
La plăcile de beton de la parter și subsol au fost realizate straturi de rupere a capilarității, iar planșeele de la subsol au fost consolidate cu fibre de carbon.
Pentru asigurarea unui climat interior optim al sălii de spectacole, în podul consolidat a fost montat un sistem de ventilație și climatizare performant.
În sala de spectacole, acustica a fost proiectată după calcule riguroase, pentru a răspunde atât funcțiunii de sală de spectacole, cât și aceleia de cinematograf modern. Pereții laterali și cel opus scenei au fost îmbrăcați cu placări din HPL perforat cu aspect de lemn, care aduc totodată o notă de noblețe spațiului uitat de vreme. Pereții balcoanelor au fost completați cu panouri acustice de tip Jocavi, care au fost integrate în design-ul general al sălii, iar tavanul a fost finisat cu tratamente fonoabsorbante de tip Basmel, care să nu-i modifice arhitectura ușor curbată. Iluminatul a fost gândit în scenarii multiple, astfel încât să susțină și să completeze spațiul. La etajul 2, există o încăpere dedicată funcțiunii de cinema, în care se află proiectorul și echipamentele care controlează atât sunetul din sală, cat și luminile de pe scenă.
Pentru funcțiunea de teatru, pe scenă a fost montată o structură metalică modulară (de care se ancorează iluminatul specific și elementele de scenografie), dar și alte componente precum: cortina din spate, sufitele de deasupra scenei și pantalonii dispuși lateral, care au rolul de a accentua adancimea spațiului și de a masca accesul actorilor. Pardoseala scenei a fost finisata cu parcet industrial.
În tratarea interioarelor am încercat să redăm pe cât posibil atmosfera vechii clădiri, evitând finisajele de tip plăci ceramice; de aceea pe scări și holurile principale a fost restaurat mozaicul existent. Tâmplăria de lemn a fost de asemenea restaurată, iar acolo unde acest lucru nu a fost posibil- refăcută după modelul original.
Pentru a-i reda tonul festiv, sala de spectacole a fost finisată cu mochetă închisă la culoare, scaune cu tapițerie roșie și accente de lemn, aspect tip nuc. Finisajele au fost alese și pentru rolul lor fonoabsorbant, atât de important în acustica sălii.
Intervențiile exterioare sunt discrete și încearcă armonizarea clădirii cinematografului cu parcul. Terasele au fost finisate cu piatră naturală în nuanța nisipului, cu balustrade suple din bare verticale, iar fațadele zugrăvite în nuanțe de bej. Diferența la brâiele decorative și ancadramente se face din textura tencuielii și nu din culoare.
Clădirea a fost pusă în valoare și pe timpul nopții, prin realizarea unui sistem de iluminat arhitectural exterior, pozitionat în zona verde. Volumul ei se distinge printre siluetele copacilor, ca parte integrantă a grădinii centrale a orașului, atat ziua cât și noaptea.
