Comentariul autorului:
Patrimoniul cultural craiovean se identifică, astăzi, printr-o abundență a caselor de locuit a căror frumusețe impunătoare sau discretă demonstrează o continuă evoluție a claselor sociale înalte care au lăsat cea mai semnificativă moștenire culturală arhitecturală.
Casa familiei Dianu de pe strada 24 Ianuarie a fost construită la inceputul sec. al XX-lea dupa un proiect autorizat în anii 1900-1905. Cladirea "Casa Dianu ", a fost locuinta familiei Dumitru si Polina Dianu. Dumitru Dianu era magistrat, iar soția sa era fiica generalului Stoilov. Familia Dianu era numeroasă și binecunoscută în Craiova începutului de secol XX, o familie de moșieri de frunte care a avut o serie de intelectuali de seamă: Constantin N. Dianu era de asemenea magistrat având studiile realizate la București și Paris, Costel Dianu era avocat, iar Ioan si J.Dianu erau comercianti renumiți.
Ansamblul compozițional al reședinței Dianu a fost conceput cu elemente care aparțin, în special, stilului neobaroc. Cupolele arcuite din axele de simetrie ale fațadelor principale și cele de peste bowindow-urile de colț, dinamismul compozițional și raporturile plin-gol se înscriu elementelor de limbaj neobaroce. Ca majoritatea clădirilor realizate la inceputul secolului al XX-lea, elementele decorative au influențe variate, dar cele mai multe aparțin stilului neobaroc.
Arhitectul a conceput fațadele principale ținând cont de unghiul de percepție al acestora. Astfel, se poate observa că există mai multe axe de simetrie anume axele centrale ale fațadelor și axele volumetrice aflate în centrul bowindow-urilor de colț. Percepția dinspre strada 24 Ianuarie permite cuprinderea bowindow-ului și a decroșului accesului principal și a decroșului fațadei dinspre stradă. Cele două decroșuri sunt compuse din elemente similare, cupolele șarpantei oferind caracterul volumului. Raportul plin-gol este alert, transparența fațadelor fiind destul de mare pentru perioada constructivă.
Substanța originală a fost succesiv afectată de utilizările inadecvate raportate la funcțiunea inițilă. Dupa instalarea dictaturii comuniste, in anul 1955, casa a fost nationalizata, adăpostind organizația Frontul Plugarilor si, mai apoi, instituția Filarmonicii Oltenia, până în anul 1964. Din anul 1964 în fosta reședință a familiei Dianu a funcționat Școala de Arte și Meserii „Cornetti”. În anul 2008 clădirea a fost retrocedată moștenitorilor foștilor proprietari, în baza unor sentințe judecătorești. De la retrocedare și până în 2013 când a fost cumparată de Consiliul Judetean Dolj în baza aprobării pentru achiziționare - HCJD nr. 136 / 2013, clădirea nu a avut nicio funcțiune, starea fizică a construcției degradându-se accelerat. Din 2013, Consiliul Judetean Dolj trece clădirea în administrarea Bibliotecii Județene “Alexandru și Aristia Aman”, dar clădirea ramâne inchisă până la momentul actual.
Restaurarea și consolidarea clădirii monument, funcționalizarea și dotarea ei ca Muzeu al Cărții și Exilului Românesc a impus ca toate intervențiile să se axeze pe ideea creării unor fluxuri de circulație care să faciliteze accesul publicului. Pentru noua funcțiune a fost necesară integrarea elementelor tehnice moderne în spațiile existente cu minim de intervenție asupra elementelor originale. Prin funcțiunea culturală complexă din prezent, clădirea este protejată și valorificată datorită diversității utilizatorilor.
Din punct de vedere funcțional, intervenția se axează pe satisfacerea nevoilor actuale cu limitările impuse de respectul față de valoarea substanței originale a monumentului istoric. Noile destinații funcționale conform temei de proiectare vor fi alocate astfel: la subsol se vor amenaja depozitele de cărți și săli de cercetare, la parter se vor amenaja săli de carte dedicate unor colecții private, iar în spațiile de la mansardă se va amenaja galeria copiilor și o sală de proiecție.
Pentru asigurarea conservării elementelor valoroase și punerea în valoare a acestora a fost impusă sondarea locală de materiale și culoare astfel încât să poată fi folosite rețetele originale. Intervențiile necesare au fost tratate ca o etapă constructivă de sine stătătoare astfel încât să poată fi identificate de către posteritate.
De asemenea, integrarea elementelor tehnice moderne în spațiile existente s-a realizat cu minim de intervenție asupra elementelor arhitecturale și de construcție existente.
Consolidarea clădirii s-a făcut în baza propunerilor din expertiza tehnică elaborată de o echipă de experți tehnici atestați MLPAT și MCC. Prin tema de proiectare solicitându-se asigurarea stabilității construcției pentru schimbarea funcțiunilor conform noilor destinații dorite, cu respectarea și conservarea elementelor de ornamentică atât la interior cât și la exterior.
Realizarea lucrărilor de consolidare s-a făcut in corelare cu refacerea instalațiilor interioare și a branșamentelor la utilități, ținând cont de statutul de monument al clădirii (categoria de importanță B a impus instalații de stingerea incendiilor, de detectie și alarmare la incendiu, de protecție la intruziune, etc.). De asemenea, s-au refăcut finisajele interioare și exterioare cu reconstituirea profilaturilor, a elementelor de decor valoroase, precum și a picturilor interioare.
În conformitate cu solicitarea beneficiarului dar și cu punctul de vedere al nostru pentru realizarea efectivă a investiției au fost propuse materiale de calitate superioară și cu durată mare de fiabilitate.Tâmplăria, pardoselile de mozaic și piatră, scafele și profilele ornamentale din stucaturi, picturile, oglinzile - elemente identificate ca fiind originale au fost conservate și restaurate.
Intervenția actuală a mizat pe obținerea echilibrului dintre esența originală și noua funcțiune cu dotările aferente.
