Centrul Educațional „Nifon Mitropolitul”

Autor(i):
arh. Alexandra Diana Stan
Îndrumători:
conf. dr. arh. Mihaela Pelteacu
Universitatea:
Universitatea de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu, Bucuresti
Facultatea:
Facultatea de Arhitectura
Localizare:
România
Parametri:
RH: P+1 / Sd: 6200 m2 / POT: 40 / CUT: 1.50

Comentariul autorului:

Centrul Educațional “Nifon Mitropolitul”

Într-o zonă reprezentativă a orașului București, chiar în apropierea nucleului central al orașului – mai exact, în cartierul Antim, pe strada George Georgescu numărul 16, se află în prezent o mică parte din ceea ce avea să fie, până nu demult, seminarul Nifon Mitropolitul. Reprezintă locul unde, în anul 1872, Nifon Mitropolitul, primul mitropolit primat al României, înfințează una din primele școli private din România, care avea menirea să fie un exemplu pentru învățământul românesc de calitate. Din vechea incintă a seminarului a rămas , poate nu întâmplător, numai prima clădirea în care a și început povestea acestei școli – casa Nifon Mitropolitul. Este o clădire cu o arhitectură eclectică care în prezent pare că nu își mai găsește locul chiar în cartierul care s-a născut în jurul său. Odată cu dispariția vechiului seminar, un gol apăsător a devenit fundalul memoriei rămase încă în viață. Amplasamentul ales are o dimensiune ușor atipică zonei și este reprezentativ pentru problematica destructurării țesutului istoric, care produce în timp moartea acestuia. Dominanța golului necontrolat, nedefinit, cu o proporție nefirească țesutului din care face parte, strică atât ritmul în peisajul local, cât și atmosfera spațiului.
Odată cu aprofundarea și înțelegerea țesutului istoric se sesizează o suprapunere de straturi sau rămășițe de straturi ale timpului, care conturează întregul caracter al zonei. În acest sens, poate timpul și memoria sunt singurele elemente care reușesc încă să coroboreze caracterul acestei zone. Fiind un petic de oraș rămas în spatele cortinelor de beton ale regimului communist, a fost deconectat de vitalitatea orașului și în timp și-a pierdut efervescența.
Prin inițierea dialogului despre potențialul ascuns al patrimoniului construit al orașului București, proiectul își propune să reintegreze în comunitatea elevilor această parte seminificativă din istoria orașului. Principalele două preocupări sunt reintegrarea casei existente în țesutul istoric al orașului și generarea unui spațiu urban de calitate, care să reactiveze viața urbană în cartierul Antim.

CONTINUITATE | GENERAREA DE SPAȚIU ATEMPORAL

Proiectul de diplomă își propune să revitalizeze spiritul educațional și cultural al zonei prin propunerea unei funcțiuni similare fostei utilizări. Datorită contextului istoric al amplasamentului și mai ales a stării de degradare în care se află intregul context urban, intervenția nouă ar trebui să devină un nou punct de plecare pentru dezvoltările ulterioare și să transmită întocmai emoția, atemporalitatea și atmosfera țesutului urban din care face parte.
Principala căutare a proiectului își are originea în analiza morfologică a țesutului istoric, unde curtea sau spațiul neconstruit reprezintă elementul morfologic generator de spațiu. Astfel, gestul primar a fost reconfigurarea golului prin generarea unui spațiu neconstruit de calitate, menit să recompună ritmul zonei. Clădirea devine astfel un fundal atât pentru casa Nifon, cât și pentru viața urbană ce avea să se desfășoare în noua configurație spațială urbană. Arhitectura contemporană în acest context nu își mai poate justifica existența prin simplul fapt de a fi contemporană, ci capătă un scop mult mai nobil: să devină parte din țesutul istoric. Deși poate părea că arhitectura contemporană renunță la contemporanietate în acest sens, din contra, are probabil cea mai grea misiune, să devină un strat al patrimoniului urban.