Post-Plasticuri: Grădinile Tărâmului Glaciar

Autor(i):
Andreea Vasile-Hoxha, Ergys Hoxha
Biroul:
KALA.studio
Colaboratori:
Rosalea Monacella
Matthew Nicolette
Annie Steele
Localizare:
România

Comentariul autorului:

“Post-Plasticuri” reprezintă un peisaj de tranziție - de la glacial la post-glacial - în care microplasticurile joacă un rol critic în dezvoltarea unui nou model de creștere a plantelor, amplificat prin intervenția arhitectului peisagist, în strânsă colaborare cu o echipă de oameni de știință. Producția grădinii evoluează continuu prin noua stratificație compozițională a materialului din post-Anthropocen: plasticul.

Proiectul pune sub semnul întrebării apariția particulelor de microplastic în cele mai îndepărtate locuri de pe Pământ în următoarele două secole și implicațiile iminente asupra sistemelor peisajelor și formării acestora prin paralele între scările de timp geologic și biologic. Organizat într-o serie de laboratoare, “Post-Plasticuri” explorează tema printr-o lentilă telescopică de la ecologiile emergente la scară micro, structurile biologice și compușii chimici, până la scara mai mare a rețelelor și fluxurilor care generează ecologii noi ale materialelor.

Un proiect de cercetare ce a fost inițial conceput ca teză de masterat a Andreei la Școala de Design a Universității Harvard în anul 2020, “Post -Plasticuri” a devenit catalizatorul pentru o investigație în profunzime în domeniul dispersiei globale a microplasticelor și a potențialelor relații simbiotice cu materialul vegetal, așa cum au indicat studiile științifice anterioare. “Post-Plasticuri” nu propune doar o investigație în profunzime asupra subiectului la două scări opuse - ci și solicită arhitecților peisagiști și designerilor să își extindă mijloacele tradiționale de practică prin colaborarea activă cu oamenii de știință din domeniile conexe. În același timp, “Post-Plasticuri” este o provocare, în sensul că expune un fenomen iminent care va continua să evolueze exponențial - dispersia microplasticelor în întreaga lume - punându-ne în fața încercării de a identifica modalități de a lucra cu acest fenoment, în loc să ne opunem.

Echipa noastră de colaboratori s-a extins pe măsură ce am început să proiectăm o serie de experimente cu intenția de a comunica vizual investigațiile științifice care arată efectele microplasticelor asupra ecologiilor solului unui public larg, în cadrul unei expoziții. Ca parte a expoziției, am încercat să comunicăm legătura dintre scara microscopică (ecologiile solului) și scara regională (ghețarii). Am abordat o metodă epistemologică în proiectarea experimentală, concentrându-ne pe strategiile de vizualizare pentru a face subiectul mai accesibil unei audiențe mai diverse.

Chiar dacă, recunosc, dimensiunea eșantionului este mică, primele noastre rezultate au fost în concordanță cu unele dintre studiile publicate anterior, care arată o relație sinergică între microplastice și miceliu în ceea ce privește creșterea plantelor. În afara studiilor publicate anterior, am măsurat ratele inițiale de creștere a plantelor prin înălțime, observând o creștere în cazul plantelor semănate în soluri saturate cu microplastice și miceliu.

În a doua rundă de experimente, am evaluat impactul miceliului și al microplasticelor asupra ratei de creștere a porumbului în trei tipuri diferite de sol (sphagnum singur, amestec de sphagnum și sol de suprafață, și amestec de sphagnum și sol nativ). În această rundă de experimente, plantele de porumb cu miceliu adăugat au avut performanțe mai bune în mod constant decât plantele fără miceliu, independent de tipul de sol sau de tipul de plastic, cu toate acestea, efectul plasticelor asupra creșterii plantelor a fost neconcludent din perspectiva unui studiu științific. Deși mai multe plante cu miceliu și microplastice au avut performanțe mai bune decât plantele cu miceliu singur, rezultatele nu au fost la fel de consistente ca în primul experiment și nu au fost constante în toate combinațiile de microplastice și tipuri de sol. Cu toate acestea, experimentul a ridicat întrebări importante pentru studiile viitoare cu privire la modul în care diferitele tipuri de microplastice, în combinație cu tipurile de sol, pot modela morfologia rădăcinilor plantelor și rata de creștere a acestora.

În contextul expoziției, obiectivul acestor experimente a fost de a demonstra procesul în loc să ne concentrăm îngust pe reprezentarea rezultatelor, pentru a face subiecte complexe accesibile unei audiențe mai diverse, extinzând astfel sfera studiului și promovând mai în profunzime explorările științifice și/sau de design viitoare. Studiile viitoare vor fi necesare pentru a elucida mai mult legătura dintre plante, miceliu și microplastice în domeniul arhitecturii peisagistice.

Credem că există o oportunitate de colaborare între comunitățile științifice și de design pentru a folosi punctele forte ale fiecăeia nu doar pentru a ne aprofunda cunoștințele în domenii cheie de cercetare, ci și pentru a reprezenta importanța acestor cercetări și, mai ales, impactul lor mai larg asupra societății prin noi metode de comunicare eficientă.