• BNA
• Ediția 2023
• Proiecte
• 12. Efemer
• Privat colectiv

Privat colectiv

Comentariul autorului:

Privat colectiv / Bedonia este o instalație imaginată și pusă în operă de Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Timișoara în cadrul Bienalei de Arhitectură BETA 2022, subordonată temei generale a acesteia, “Another Breach in the Wall”, alături de alte 18 pavilioane - un împreună la diverse scări, ce discută despre conviețuire, raportare, conectare, integrare, reutilizare. Ca tematică generală, acestea puneau în discuție conceptul de micronațiune și interacțiunea acesteia cu orașul prin spațializare și critică, creând în final un arhipelag urban.
Contextul acestui pavilion a fost unul ofertant pentru tema bienalei - un spațiu neutilizat, neobservat, rezultat, al campusului Universității Politehnica din Timișoara.
Procesul creativ al proiectului a debutat prin atribuirea micronațiunii, care s-a definit în mod natural: studenții universității, utilizatorii majoritari ai spațiului din fundal. Acesta a continuat în mod dinamic prin analiza micronațiunii (chestionar, dialog, observație, experiență proprie), care a evidențiat un aspect interesant al vieții în campus, și anume că spațiul cel mai utilizat de către student este camera de cămin și, mai în detaliu, patul propriu - alegere susținută în special de recent încheiată experiență pandemică și implicațiile acesteia asupra procesului didactic. Aici era locul unde majoritatea activităților cotidiene ajunseseră să se împletească: dormitul, mâncatul, învățatul, iubirea, socializarea etc. - devenit punct de plecare pentru spațializarea unei instalații care discută despre fluctuația limitei dintre privat și colectiv.
Principala unealtă a radiografiei vieții de cămin, chestionarul, a fost compusă dintr-o serie de întrebări organizate tematic, pentru a facilita cuantificarea și abstractizarea ulterioară: identitate (“Există o comunitate, un acasă, în interiorul căminului?”), atașament (“Ce te face să te simți atașat de un loc?”), rutina (“Cum te relaxezi?”), schimbare (“Care sunt propunerile tale care pot aduce un plus vieții la cămin?”), pandemie (“Crezi că e vreo diferență între viața de dinainte de pandemie și cea de după?”).
Analiza a condus în mod natural la o decontextualizare, prin generarea unei camere în aer liber, populate de aceleași paturi din cămin, într-o configurație rigidă de tip grilă, care să invite în același timp socializarea, lectura, visarea în rândul studenților și nu numai.
Componentele principale, paturile albastre aduse din cămin, păstrează mărturia generațiilor care le-au folosit - zgârieturi, mesaje, abțibilde, iar într-un colț, apare dominanta vizuală și verticală, patul supra-supraetajat, vopsit auriu, purtătorul steagului micronațiunii.
În plus, intradosul paturilor etajate poartă cititorul în universul vieții de student la cămin, printr-o expoziție ce redă rezultatele cercetării întreprinse, prin filtrul relației interdependente dintre privat și colectiv.

Ce este al meu și ce este al tău? E nedrept sau motiva(n)t?

Imaginează-ți viața de zi cu zi într-un spațiu care, deși delimitat fizic, nu are limite; unde fiecare colț este negociat; unde spațiul personal și colectiv se contopesc până în punctul în care ajungi să cunoști pe toată lumea, dar nu și pe tine; unde moneda este schimbul; un spațiu cu adevărat trăit, unde diferențele se amestecă și regulile nescrise unifică; un context rigid pentru un univers informal capturat; un mozaic uman care se modifică constant.
Acesta este cadrul cotidian al micronațiunii noastre, studenții din cămin. Pentru noi, totul se petrece în pat, singurul spațiu personal perceptibil, care e astfel în măsură să devină povestitorul intim al micronațiunii.
Această micronațiune caută dreptate spațială, locuri pe care să le poată folosi cu adevărat, locuri comune de socializare, relaxare și locuri ale izolării – obținută prin relocare, rearanjare spațială, contrast și interpretare. Situl ni se potrivește, iar povestea noastră se potrivește sitului.
În această lumină, vă invităm să cunoașteți "Privat colectiv", o instalație care mimează o oază deopotrivă pentru studenți și trecători, prin documentarea acestui spațiu mereu în schimbare și prin iluzia nevoii de atenție prin spațialitate. A mea, a ta, a noastră.