Comentariul autorului:
ORKG/ Grădiniță cu program normal cu două grupe preșcolare
Ce înseamnă împreună în arhitectura contemporană? Optimismul este probabil cel mai important factor raportat la clasicele caracteristici pe care le cunoaștem ca fiind atașate terminologiei.
Împreună înseamnă colaborare iar ceea ce propune printre altele, tema bienalei, o competiție între arhitecții consacrați și birourile tinere, este o utopie privită cu drag care pare greu tangibilă fără decență sau respectarea totală a unui cod deontologic.
Moralitatea unei concurențe constructive benefice este parazitată politic iar “împreună” pălește în fața sintagmei “fiecare pe cont propriu”
Și totuși, optimismul și plăcerea de a face arhitectură înseamnă să accepți provocări și să le faci față împreună cu ceilalți posibili actori din fiecare poveste.
Provocarea pe care ne-o asumăm este să facem misionariat și să ajungem în zonele unde nu merge nimeni, zone care din păcate sunt un procent îngrijorător din ce înseamnă fond construit.
Arhitectura este o meserie dinamică și cu multă mobilitate dacă e gândită pragmatic dar ea devine artă în momentul în care sunt introduce caracteristicile social, estetic, utilizare pe termen lung, impact social și cultural. Este în același timp un factor motivant.
În arhitectură vedem un scop și nu un mijloc. Arhitectura și obiectele create, în orice modalitate de exprimare a ei, nu se oprește odată cu încheierea proiectului.
Obiectele de arhitectură trăiesc iar felul în care o fac este strâns legat de compunerea corectă a temei si modul in care ea raspunde la factorul social, la utilizatori și la fondul construit existent.
Rolul unei construcții noi este cu atât mai important cu cat se poate implementa cum este cazul prezentului proiect, într-un oraș decăzut, într-un loc blocat în timp și decădere. În aceste cazuri, arhitectura poate deveni mai mult și poate avea rolul de exemplu putând crea un precedent. Abordarea noastră în situații similare este să o vedem ca o oportunitate și să ne depășim atribuțiile pentru a crea un context favorabil temei dezvoltate. Obiectul propus trebuie gândit pentru a fi asimilat. Aceasta îi conferă un efect pozitiv ăi implicit un impact pe cât mai multe straturi.
Anduranța și răbdarea, calmul și implicarea externă contractului sunt firești și sunt caracteristici care aplicate natural, au efectul de a crea siguranță acolo unde exista dubii sau neîncredere.
Oțelu Roșu este unul din exemplele multiple de orașe decăzute economic după 1989. Un puternic centru industrial înainte, punct de reper în industria siderurgică românească, a rămas blocat în timp, ajungând un loc dezolant, depopulat în care fiecare s-a descurcat cum a putut.
Construcția gradiniței propusă pornește de la o raportare corectă față de topologia terenului și amplasarea față de punctele cardinale sau factorii de mediu natural.
Astfel, frontul este defensiv, fiind un “zid” raportat la fondul construit - cartierul de blocuri învechit și fără recondiționări coerente, unitare sau cu intervenții improprii. Accesul este o poartă de intrare “în cetate” iar povestea celor mici, începe cu un element tipic, o punte, un “pod” cu trimitere către ”pont levis”- urile caracteristice, un element de trecere către lumea lor. Spațiul de acces împarte circulația către cele două aripi aferente grupelor de copii, acestea protejând curtea comună.
Interiorul curții și fațadele adiacente sunt tratate unitar cu o cămașă din riflaj lemn, vitrajele generoase ale sălilor spre curte, filtrează lumina și împreună cu suprafața de calcare a curții crează astfel un spatiu exterior cald, unitar. Alegerea riflajelor care trimit spre o arhitectură rurală este expres făcută. Zona este preponderent rurală iar orașul decăzut după ranforsarea industriala forțată, se întoarce spre caracteristica inițială avută.
Casele satelor și comunelor au acest detaliu inclus în construcțiile anexelor iar prezența lui în proiectul propus nu face decât să accentueze o familiaritate dorită pentru locul unde împreună, cei mici, fac primii pași în formarea unei indentitati. Sălile de clasă, prin golurile mari către curtea interioară, sunt protejate de același riflaj care culisează în dreptul golurilor și prin vitrajele mobile astfel că ele devin alveole acoperite, extensii firești ale curții de joaca și reciproc. Curtea și ansamblul se deschid către Vest , fiind luminate constant și deschizând o perspectivă către o zonă verde bogată în arbori.
Fațada sud, asigură la rândul ei protecție fată de exterior, având goluri longitudinale orizontale așezate pe partea superioară a pereților. Acestea accentuează orizontalitatea profilului construcției și împreună cu deschidera spre curte lasă soarele să pătrundă prin sala de clasă, inclusiv în curte, astfel că volumul sudic al construcției nu este o limită pentru lumină ci doar pentru fondul construit exterior clădirii.
Construcția este acoperită cu tablă fălțuită gri antracit, iar angularitatea pantelor, asimetrice, preia diferențele lejere de nivel existente si accentuează ideea fondului natural inconjurator. Oțelu Roșu este situat între dealuri și aproape de munte.
Dorința noastră a fost să aducem factorul social, contextul natural și elemente locale de detaliu, după o analiză și o ierarhizare a lor, într-o formă contemporană ca o alternativă pentru viitoarele construcții. Gândul către viitor este dublat de funcțiunea de grădiniță unde vor fi pregătiți viitori locuitori ai orașului.
Acest caz, în schimb, ne-a adus împreună cu un constructor dedicat, localnic, care a înțeles misiunea, si cu primăria locala, care ne-a adus ajutor și suport. În cazul ambilor, rezistența în fața reticentelor locale față de un obiect neînțeles pe parcursul executiei și polemizat mult pana la realizarea imaginii finale a fost definitorie iar mulțumirea și reacțiile media si sociale locale au confirmat reușita aflată în etapa de finalizare a construcției.
Va avea impactul preconizat?
Va crea un loc?
Va ajuta modelarea preșcolarilor care vor utiliza altfel de grădiniță?
Un prim pas realizat cu succes iar mai departe, vom afla împreună, iar acest nou împreună include sferele cărora se adresează prezentul eveniment de arhitectură.
Arh. Drăgan Dragomir
