Comentariul autorului:
Proiectul atacă doua subiecte extrem de sensibile ale orașului Timișoara: Primul subiect, este mai degrabă de natură simbolică, punând în dezbatere modul în care astăzi, la mai bine de 30 de ani distantă, ne raportăm la Revoluția Română din 1989. Cum comemorăm acest moment, unde, și prin ce mijloace? Al doilea subiect abordează spațiul abandonat al fostului pasaj de sub Piață Victoriei. Situl ales are o puternică încărcătură simbolică pentru ce înseamnă Revoluția Romana. Aici, în decembrie ‘89, peste 100.000 de oameni s-au strâns laolaltă pentru a căștiga libertatea. Așadar, una din premizele proiectului a urmărit punerea în valoare a identității acestui spațiu central, ca zonă zero a libertății. În același timp, proiectul propune recâștigarea unui spațiu public central din imediata apropiere, care este în prezent folosit ca parcare (parcarea Modex). Tema proiectului a fost ca acest spațiu urban să fie gândit în strânsă relație cu proiectul din subteran. Strategia a urmărit transformarea pasajului existent într-un spațiu muzeal, extinderea acestuia tot în subteran care Piață Ion Huniade, și regândirea zonei din fata clădirii Modex într-un spațiu urban coerent. Aceasta diplomă este pe deoparte un proiect scenografic, dar înainte de toate este un proiect de spațiu public, al memoriei că temă principală și a relației cu trecutul.
Dezideratul proiectului a fost generarea unui spațiu imersiv, o heterotopie (Foucault) unde vizitatorul poate avea o experiență personală, la scara 1:1 cu narativul proiectului. Proiectul de arhitectură este în acest sens, înainte de orice, un proiect scenografic ce a urmărit degajarea unei atmosfere specifice menite să servească ca mediu în care procesul de învățare/conștientizare să aibă loc. Narațiunea spațială a proiectului are loc pe o axă spatiu-timp, de-a lungul căreia se nasc camere expoziționale. Pe lângă acestea, în spatele cortinei se află o expoziție ascunsă, în care nu se poate ajunge, dar spre care se poate privi prin intermediul unor ochiane, vizoare și ecrane. Partea de expoziție ascunsă conține proiecții, butaforii, diorame și construcții ascunse a căror menire este să prezinte narativul Revoluției. Astfel, prin prisma proiectului curatorial, memorialul este o reflexie asupra modului în care vorbim azi despre momentul 1989. Proiectul curatorial are la bază tehnica vocilor multiple, în care narativul se prezintă prin interviuri și marturii ale participanților. Privitorul se regăsește în întuneric, cu gândul la evenimentele ce au avut loc deasupra capului său acum 30 ani, încercând să găsească sensul.
.jpg-d2.jpg)
.jpg-d2.jpg)
