Comentariul autorului:
Festivalul de arhitectură „Iașul își deschide curțile”, proiect finanțat prin Timbrul de Arhitectură a fost afiliat evenimentelor culturale desfășurate sub egida Romanian Creative Week în perioada 18-29 mai 2023 și a oferit posibilitatea de a viziona instalații arhitecturale amplasate în decorul prestigios oferit de curțile Iașului istoric. Instalațiile, rezultate în urma unui concurs de arhitectură, au fost create de echipe mixte de studenți, arhitecți sau artiști plastici, evidențiindu-se astfel munca unei tinere generații care a propus, a inventat, a explorat sau experimentat concepte noi adaptate unui anumit mediu.
Festivalul de arhitectură „Iașul își deschide curțile” a pornit de la premisa descrisă de organizatorii Romanian Creative Week, aceea a unui sentiment de admirație față de prezentul considerat o forță cu putere creatoare. A fi conștienți de mediul în care trăim împreună înseamnă a aduna resurse pentru a crea un viitor așa cum ne dorim. Instalațiile arhitecturale selectate au ilustrat acest proces de căutare al adevărului și al cunoașterii pentru a putea construi viitorul. Pentru aceasta au trebuit să se piardă în orașul necunoscut și să-i cerceteze locurile uimitoare. Găsirea lucrurilor de valoare a necesitat timp, efort și angajament. Asemenea cercetătorilor, concurenții au intrat într-o nouă aventură intelectuală, căutând o nouă viziunea asupra lumii, ilustrată în instalații provocatoare pentru un viitor ce nu poate fi anticipat de oricine. Pentru realizarea acestor instalații ei și-au însușit adevărul ca mai apoi să-și creeze propria poveste.
Prin acest proiect s-a dorit dezvoltarea simțului de apreciere a moștenirii culturale şi artistice prin educarea sensibilității față de valorile culturii naționale şi universale iar prin intermediul concursului de arhitectură s-a identificat, selectat, promovat şi valorificat potențialului creativ al actului artistic de calitate precum și recompensarea talentului.
Acest proiect a avut ca scop să încurajeze dezvoltarea capacității de a aprecia moștenirea culturală și artistică prin cultivarea sensibilității față de valorile culturale de nivel național și global. Prin intermediul competiției de arhitectură, s-au identificat, selecționat, promovat și exploatat posibilitățile creative ale activității artistice de înaltă calitate, totodată recompensându-se și talentul.
Formarea unor criterii de apreciere estetică şi axiologică a avut implicații în cultivarea sensibilității, a fanteziei şi a imaginației iar stimularea respectului față de ideile celorlalți a dus la dezvoltarea spiritului de competiție şi corectitudine, creând un context favorabil comunicării şi schimbului de experiență.
Totodată prin acest proiect s-a dorit recuperarea şi valorificare unor spații ambigue, de interstiţie între cele două forme de posesiune publică şi privată – curțile interioare ale clădirilor de patrimoniu sau a celor cu valoare arhitecturală prestigioasă.
Instalațiile sunt amplasate în curțile Facultății de Arhitectură „G.M. Cantacuzino”, Palatului Administrativ Iași, Palatului Braunstein, Palatul Calimachi ce aparține Universității de Medicină și Farmacie „Grigore. T. Popa”, Facultății de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității „A.I Cuza” și Facultății de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației din cadrul Universității Tehnice „Gh. Asachi”.
Diseminarea rezultatelor festivalului s-a făcut în cadrul Conferinței cu tema „Reconformarea spațiilor publice reziduale” la care au participat membrii juriului, Maria Bilaşevschi, Ioana Ciolacu, Francoise Pamfil, Marius Cătălin Moga, Claudiu Toma precum și conferențiarii Ștefan Bâlici, Piotr Gradzinschi și Claudia Pipoș.
Bianca Orbocea și Lucian Zdrob prin Instalația – Citadel, amplasată în curtea Facultății de Arhitectură „G.M. Cantacuzino” descrie o mica fortăreață ca ultim refugiu al comunității de studenți. Centrul amenajării reprezentat de „vatra cetății”, este un spațiu de socializare dezvoltat în jurul arborelui din curte. Turnurile din instalație sunt compuse din module identice, suprapuse în diferite moduri, înălțimea modulelor descrescând progresiv până la nivelul vetrei, unde fiecare modul devine un loc de odihnă. Suprafața oglindită a cuburilor defragmentează spațiul și se compune în diferite forme în funcție de locul în care este privit.
Echipa formată din Sabrina Ene-Butnariu, Dan Alexandru Roșu, Ovidiu I. Bălășoiu, Beatrice-Maria Boghean, Bianca-Andreea Tudoran, Delia-Adriana Vlăsceanu, Sergiu C. Petrea sunt creatorii Instalației din curtea Palatului Administrativ Iași, Solitudinea copacilor răzbătători - Manifest anti defrișare. Instalația propusă este un mesaj despre valori pierdute, şi despre cum putem (încă) recupera lumi pierdute, despre un sens mai profund al utilizării unui spațiu. Obiectele definesc un topos al reîntoarcerii la pădurea arhetipală. Scara şi materialitatea lor sugerează defrișări și pierderi. Ele pot transforma spațiul vag al curții în arhitectură şi folosesc elemente de limbaj specifice discursului arhitectural, dar rămân, indiscutabil, simboluri ale unei lumi disfuncționale. Ele sunt esențializate pentru că vorbesc despre o natură în agonie, victimă a goanei consumeriste, care glorifică câștigul cu orice preț.
Palatul Braunstein împreună cu Hotelul Select și respectiv cu imobilul de locuințe delimitează cele trei laturi ale curții triunghiulare ce descrie cel de al treilea amplasament al Instalației Behind the masks. Teodora Nedelcu, Raluca Chiriță, Andra Ciobanu și Ana Brânzilă și-au descris instalația drept o transpunere vizuală a emoțiilor pozitive și negative. Structurile colorate au reprezentat o incursiune prin emoțiile cele mai comune pe care le resimt tinerii studenți față în față cu schimbările și evenimentele cu care se întâlnesc constant în viața universitară agitată: fericirea, dragostea, confuzia, furia, curiozitatea, copilul interior ce are nevoie de grijă, despărțirea, visarea cu ochii deschiși, gelozia, etc. Fețele Chipurile măștilor comunică mai multe sentimente deodată, astfel că în funcție de poziția din care au fost privite se puteau percepe mesaje diferite.
Pentru a patra curte a Palatului Calimachi ce aparține de Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore. T. Popa” muzica poate fi cel mai bun mod de a umple un spațiu. Ritmul și vibrația pianinei, ca element central al instalației, sunt inspirate întocmai din pulsul organismului urban. Spațiul nu este doar a celor care-l văd ci și a celor care-l pot simți cu ajutorul alfabetului Braille prin intermediul diagramelor gravate pe dispozitivul din jurul pianinei. În acest context sonor plutesc baloane care reîntregește spațiul protector de desfășurare al jocului ludic. Daria Frunză, George Sava și Cristiana Ailenei și-au numit instalația Legato. Numele instalației indică o expresie ce în terminologia muzicală înseamnă “a fi împreună“, folosită pentru grupuri de note fără întrerupere, fără a fi dezbinate. Curtea Universității de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa“, devine cadru al proiecției arhitecturale, ca un nucleu ce pulsează impulsuri din interior spre exterior, deschizându-se și invocând chemarea. Aceste impulsuri sunt redate orașului, văzut ca un organism urban și pot fi interceptate prin modalități senzoriale diverse.
Cadrul astfel creat concentrează simțurile spre instalația arhitecturală realizată, trecând dincolo de bariera vizuală și disipându-se în exteriorul curții prin muzică. Instalația se compune din trei elemente: o pianină ca loc de întâlnire, zone de loisir pentru ascultarea muzicii și o rețea de baloane suspendată, ca element indicator de orientare. Spațiul participativ din jurul pianinei ca punct de întâlnire vorbește în ritmul muzicii, dar și prin alte limbaje inscripționate pe suprafața platformei acesteia. Alfabetul Braille, texte descriptive sau diferite diagrame gravate explică conceptul instalației arhitecturale, ca punct de interes, de adunare și ținere împreună în această curte transformată într-un cadru ocrotitor.
Alexandra Berdan, George Olaru, Anca Spînu, Georgiana Covaliu, au propus o instalație interactivă-Mille Mulini, formată din 1000 de moriști care au invitat vizitatorii la un dialog senzorial, pe fundalul generos al curții Facultății de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității „A.I Cuza” . A fost o transpunere într-un context mai larg al unei amenajări peisagistice istorice. Astfel imaginarul grădinii de flori este redat abstract, prin forma stilizată a moriștilor. În miezul orașului crește o grădină artificial naturală care arată și se mișcă ca un câmp de flori în bătaia vântului. Ca simbol al prezenței omului în natură, fântâna din centru completează imaginea grădinii. Intervenția, a fost văzută ca o traducere actuală a unor componente ce aparțin designului peisagistic al epocii, fiind rezultatul unei secvențe de gesturi care respectă contextul mai larg al clădirii Facultății de Psihologie. Imaginarul grădinii de flori este redat abstract, prin forma stilizată a moriștilor. Artificialul imită naturalul, însă dobândește autonomie semiotică: morișca devine o floare contemporană, încărcată cu valoare ludică, dar sensibilizată de provocările prezentului. Pe de o parte, moriștile evocă simplitatea copilăriei: când vedem o morișcă de jucărie, prima reacție este să suflăm peste ea, ca să o facem să se învârtă. Pe de alta, mișcarea de rotație a moriștilor sub acțiunea vântului suprapune un nou strat de semnificații: nevoia de a privi către surse regenerabile de energie. Instalația funcționează astfel ca un proiect participativ de artă, menit să creeze o experiență memorabilă, de nostalgie și chiar bucurie și să încurajeze reflecția la scară personală, dar și societală.
Proiectul As above, so below a echipei mixte Iuliana Georgiana Damir – arhitect, Abigail Almaguer – un designer de interior, Corina Boboc - designer de modă și scenaristă fost situat în curtea Palatului Universitar din Iași curtea Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației din cadrul Universității Tehnice „Gh. Asachi”, clădire reper arhitectural încă din 1897 și important spațiu al memoriei. Aceasta este edificiul în care s-a înființat prima universitate modernă a României, iar astăzi cuprinde 15 facultăți și numeroase centre de cercetare și este situat într-unul dintre cartierele istorice ale orașului – Copou. De asemenea, adăpostește Sala Pașilor Pierduți care conține 19 picturi murale realizate de pictorul Sabin Bălașa, gândite ca o reprezentare a spiritualității românești. Cele două curți, conturate precum două cortine de teatru, ce delimitează Aula Magna „Carmen Sylva” au devenit cadrul pentru dezvoltarea proiectului As above, so below. Acesta și-a propus să atragă atenția asupra patrimoniului construit al orașului Iași, potentând dualitatea spațială, metaforele conceptuale date de istoria locului și povestea picturilor lui Sabin Bălașa
Dualitate este în sine cuvântul definitoriu pentru cele două curți ce se află în oglindă una față de cealaltă și sunt conectate printr-un pasaj de trecere pietonală ce devine metaforă a unificării. Asemenea titlului As above, so below, și a tablourilor lui Sabin Bălașa, proiectul ilustrează prin intermediul materialul textil dualitatea dintre microcosmos – individul și macrocosmos – societate. De asemenea, microcosmosul, poate acționa ca o versiune în miniatură a lumii exterioare, macrocosmosul. Orice se întâmplă într-o componentă este obligat să o afecteze pe cealaltă. Așadar, reprezentarea vizuală este oferită de o eșarfă de material textil ce pornește metaforic din planul astral – etajul al doilea al Palatului Universal, ajunge în planul orizontal terestru, urcă pe pavilionul aflat în momentul de unificare dintre cele două curți și se oglindește în aceeași metodă în cealaltă curte. Astfel se creează o conexiune vizibilă a corpurilor clădirilor Universității, precum se manifestă și în planul fizic al cunoașterii.
