Comentariul autorului:
Volumul de față își propune să analizeze legătura dintre etică și estetică pentru cazul specific
al arhitecturii. Arhitectura este o artă publică și dacă putem cu ușurință evita un tablou care nu ne
place, nu același lucru îl putem face în cazul unei clădiri. De multe ori, în discuțiile informale între
arhitecți, aceste simple afirmații sunt argumentul ultim pentru a ilustra atât importanța etică a
arhitecturii cât și importanța profesiei.
Nici teroria arhitecturii nu explicitează pe deplin această legătură. Citind teoreticieni ca John Ruskin,
Sigfried Giedion sau Le Corbusier intâlnim o serie de discursuei atipice față de orice lucrare din
domeniul eticii. Estetica clădirilor devine o problemă de etică.
În acest context, în prezentul volum se argumentează că implicațiile morale ale caracterului de artă
publică pot fi cel mai bine înțelese prin obligațiile arhitecților față de utilizatorii mediului construit.
