Comentariul autorului:
Teatrul contemporan provoacă limitele tradiționale impuse de realism și naturalism. Acesta se bazează pe experimentarea unor noi forme teatrale, punând accent pe relația dintre auditoriu și scenă, prin intermediul prezenței actorilor sau tehnologiei. Proiectul are ca scop investigarea relației dintre spațiul teatral și locul teatral, folosind conceptul de spațiu interstițial, nu doar ca instrument de mediere a celor două, dar și ca generator de noi spații care creeaza spectacolului contemporan. Acesta are capacitatea de a crea o experiență imersivă și dinamică punând accent pe nucleul actor-spectator ce stă la baza Teatrului, extinzându-se și asupra cadrului urban din care face parte.
De la spectacole de teatru, dans, operă, până la circ și spectacole în stradă, Festivalul Internațional de Teatru din Sibiu realizează o punte între artele spectacolului și oraș. Prin intermediul lui, dar și al vieții culturale bogate, caracterul teatral a devenit un atribut imanent pentru Sibiu.
Amplasamentul studiat se află într-o zonă caracterizată de fragmentare, care are potențialul de a acționa ca un spațiu de tranziție, estompând limitele atât între oraș și teatru, cât și între fondul istoric și cel nou. Un prim gest la nivelul cadrului urban este acela de a contura o limită clară și în același timp permeabilă între spațiul major definit de Hotelurile Continental Forum, Ramada și Casa Prima Ardeleană, respectiv spațiul minor definit de Hotelurile Ibis, Ramada și Casa de Cultură a Sindicatelor. Gestul este reprezentat de un element arhitectural detașat de sol care traversează situl în lungul acestuia.
Pe de o parte, propunerea arhitecturală urmărește oferirea unui răspuns formal în planul apropiat, respectiv prezenței zidului fostei Cazărmi 90, prin eliberarea parterului de tensiunea constituită de acesta. Volumul rotit comunică, pe de altă parte, cu planul secund, din care fac parte Hotelul Continental Forum, Parcul Astra și orașul istoric, creând astfel un cadru al spectacolului pentru toți participanții la spațiul public. În același timp, gestul are intenția de a omogeniza spațiul prin conectarea sălii actualului Teatru Național Radu Stanca cu noua sală multifuncțională propusă prin proiect, precum și cu fostul pavilion expozițional al Târgurilor de Mostre din anii 1930 - 1940.
Spațiul interstițial se află în centrul preocupării pentru integrarea teatrului deja existent, precum și crearea unui nou tip de spațiu care să stimuleze spectacolul contemporan. Căutările secolului trecut au urmărit aducerea spectatorului cât mai aproape de scenă, înlăturând treptat toate elementele ce contribuie la separarea celor două, precum cadrul scenei. În același timp, începe un proces de reducere numerică a publicului, plasându-l într-o condiție minoritară. Acest lucru are drept efect plasarea spectatorilor în inima scenei, în concretul unui spectacol.
Spațiul interstițial este reprezentat în primul rând de foaierul urban care se extinde către spațiul amenajat de la nivelul parterului și, în al doilea rând, de volumul detașat ce conectează teatrul vechi cu cel nou. Primul este condiționat de factorii externi, arhitectural - urbanistici, care influențează spațiul teatral. Acesta poate găzdui spectacole înainte de cele din sală sau în timpul antractului, ce pot include muzică, dans, instalații interactive, care angrenează atât publicul care participă la actul teatral, cât și cel care participă la spațiul public. Al doilea spațiu, aflat la nivelurile superioare, va crea un mediu favorabil experimentelor teatrale, întrucât elimină complet limita dintre sală și scenă.
Publicul poate fi condus printr-o serie de spații interconectate ce creează diferite ambianțe, sau mai multe evenimente artistice care pot avea loc simultan, îmbogățind experiența teatrală. Acesta este gândit și ca
un loc de exprimare pentru noua generație de actori, regizori, scenografi și dramaturgi.
