Comentariul autorului:
Proiectul își propune să exploreze mai degrabă o idee decât o soluție imediată pentru sit - ideea unui spațiu care este, în același timp, prezent și absent, vizibil și invizibil, alături de ruinele existente - o heterotopie.
A construi înseamnă adăugarea de noi straturi unei „structuri” deja existente - fie el un oraș, un teren urban sau un peisaj natural. Ce se întâmplă dacă noul “strat” este situat dedesubt, ca o lume ascunsă?
Ca gest de reverență, spațiul principal al proiectului se așează sub ruinele existente, fiind conectat cu exteriorul prin luminatoarele din tavan - elementele care leagă spațiul interior și cel exterior, permițând un dialog vizual cu ruinele. Sala hipostilă adăpostește spațiul memorial - un loc atemporal unde te poți pierde mergând printre coloane, aflând totodată informatii despre istoricul ruinelor, din cuburile albe expozitionale. Pe măsură ce ne apropiem de locul cel mai sacru, cel dedicat rugăciunii, spațiul devine din ce în ce mai intim, pe măsură ce experiența devine din ce în ce mai personală.
Spațiul de rugăciune, finalul parcursului, este o proiecție a bisericii, intersectând sala hipostilă, dar neatingând niciodată podeaua - ca o limită care împarte dar unește și spațiile. Te poți așeza în mijloc și poți privi afară prin luminator, fiind în contact atât cu structurile noi, cât și cu cele vechi de pe sit.
