Comentariul autorului:
"Arhitectura nu există ca obiect de cunoaștere înafară de ce oamenii de stiință numesc "dimensiuni intermediare". La scară foarte mare sau foarte mică, putem vorbi de o arhitectură cosmosului sau de o arhitectură intimă a materiei" ('Foc și Memorie', Luis Fernández-Galiano).
Rare Minerals_Mineral #1 este un album de experiențe urbane care explorează ce înconjoară, înfășoară, inhabitează și pulsează viață de departe din "adâncimile infinite, adâncimi unde omul nu mai e om, unde câmpuri sonore vibrează și pulsează ritmic, sculptând munți, vânturi, valuri și forme nenumărate de viață" ('Viața si opera de artă a lui Giacinto Scelsi', Robin Freeman), sub influența discretă a milioane de ani lumină și muzică.
Rare Minerals e un răspuns care vine dupa ani de reflecție și căutare a rădăcinilor rarefiate ale arhitecturii, asupra rolului și practicii ei în societate. Albumul este un proiect de cercetare & design în derulare încercând să culeagă câteva momente de reflecție în tăcere, împreună. Departe de a fi o scenografie de basm, natura în stadiul ei entropic, distant, în continuă devenire pe măsură ce tranzitează straturi de porozitate și abstracție, e dură și de cele mai multe ori violentă, o formă călătoare, în final o formă de viață.
"Ce e specific conștiinței umane mai mult decât altor fenomene evoluate de viață este că are capacitatea de a face o realitate să apară în interiorul ei. Creează un înlăuntru. Atunci când viața devine conștientă de sine însăși" ('Tunelul Egoului', Thomas Metzinger).
Mineral #1 este o meditație asupra acestei orchestre cosmice, a timpului ei îndepărtat și elementelor ce o compun, mișcând câmpuri de energie, informație și viață.
Unde pe parcurs devin lucrurile sentiente?
Unde se dizolvă?
Mineral #1 este o experiență urbană concepută pentru un cimitir-pădure în Stockholm, Suedia, un obiect arhitectural UNESCO semnat de arhitecții Sigurd Lewerentz și Gunnar Asplund. Proiectul este un gest arhitectural a cărui formă e non-formă, ci continuă devenire .. la fel cum “dimensiunile intermediare” aduc la viață conștiință de sine și conștiință de alături. O confuzie la care putem fi doar martori împreună.
Cum ne aliniem împreună, civilizat, ritmic în fața unui fenomen dincolo de puterea noastră de înțelegere? Cum să comunicăm sentient într-un câmp magnetic fără limitele noastre obișnuite de siguranță? Cum învățăm să navigăm mai departe cu încredere?
Mineral #1 propune un exercițiu fenomenologic într-un spațiu rezervat memoriei colective, unde viața și extensiile ei devin incerte. Proiectul este o compunere sonoră, scrisă exclusiv pentru cele 110 de hectare de peisaj urban, o pădure de pini înalți care înconjoară discret, dar ferm pietre funerare și țin în aer o tăcere care nu are nevoie de cuvinte. Aceasta compunere nu este melodie, nici cântec, ci doar o mișcare ritmică a unor vibrații și valuri sonore discrete de-a lungul peisajului, 'pulsând' în acord o ceață ‘acustică’.
Tot pus în act de o orchestră hibridă (umană & tehnologică), dispersată în peisaj și dirijată de la distanță de un conductor, într-un noiembrie suedez, de Noaptea Tuturor Sfinților.
