Comentariul autorului:
Rezumat:
Cercetările din domeniul istoriei arhitecturii încep să acorde atenție unor aspecte mai puțin cunoscute ale deceniului al nouălea al secolului XX, în particular modurilor în care arhitecți și grupuri de arhitecți din fostul bloc socialist au practicat discursuri critice personale, independente de cerințele oficiale ale statului.
Cartea prezintă forme ale creației de arhitectură inspirate din teorii postmoderne trunchiat asimilate, manifestate în propuneri speculative (pentru concursuri internaționale, "arhitecturi de sertar", proiecte de diplomă și articole critice) care estompează granița dintre arhitectură și artele plastice.
Studiile recente care au ca subiect arhitectura din fostul bloc socialist urmăresc, în general, începuturile acestei perioade, anii '50-'60. Cartea dorește să contureze o imagine aparte, aducând în atenție ultimul deceniu al perioadei comuniste prin creația divergentă a unor arhitecți față de practica oficială, în decădere, a acelei epoci.
Lucrarea scoate în evidență arhitecturi dintr-o sferă marginală a practicii, care etalează afinități și sincronizări cu o creație postmodernă târzie, atât din fostul bloc socialist, cât și din Occidentul liber, creații de ficțiune al căror numitor comun este discursul desenat de arhitectură.
Cartea pune în discuție tema arhitecturii de hârtie, care face referire la un termen legat de fenomenul sovietic cunoscut în Occident drept Paper Arhitecture. Manifestarea românească a acestui fenoment conturează anumite practici particulare, înrădăcinate într-o tradiție vizionară, catalizate de căutările contemporane din afara țării.
"Ca să înțelegem un fenomen arhitectural, trebuie să îi identificăm mai întâi contextele în care se înscrie și care îi explică semnificațiile. Lucrarea de față așează arhitectura desenată din România anilor 1980 într-o serie de contexte relevante, ordonate (în mare) dinspre trecut spre prezent și de la sensul general spre cel particular: desenul vizionar în arhitectura clasică; "arhitectura pe hârtie" în postmodernism; publicațiile de arhitectură și concursurile internaționale de arhitectură din anii 1980; educația de arhitectură în anii 1970-80 (nu numai în România); rezistența de tip escapist și arhitectura pe hârtie în Blocul Sovietic; în fine, contextul practicii arhitecturale în România socialismului târziu."
Extras din prefață, Dana Vais
