Comentariul autorului:
Cea de-a șaptesprezecea ediție a taberei de creație a secției de arhitectură a Liceului de Arte Nagy István din Miercurea Ciuc s-a desfășurat în colaborare cu secția de arhitectură a Colegiului Național de Artă din Târgu Mureș. Este cel de-al doilea an în care elevii se cunosc, fac schimb de experiență și lucrează în echipă.
Situl a fost Valea Uzului, un loc cu o istorie încărcată, linie a frontului de-a lungul celor două războaie mondiale, apoi locuit în satul edificat în jurul unei exploatări forestiere și abandonat ulterior în anii ‘80. Încă se pot descifra urme ale fundațiilor gospodăriilor vechii așezări iar vegetația înaltă de pe pășunea văii este reprezentată de pomii fructiferi din gospodăriile abandonate. În zilele noastre valea este utilizată sezonier de către ciobanii din zonă și de către turiștii care campează pe pășune, de-a lungul râului Uz.
Tema inițială, prezentată elevilor în timpul anului școlar propunea proiectarea și realizarea unor mici structuri care deservesc ciobanii și turiștii. Aceasta a fost dezvoltată și rafinată ulterior la fața locului prin studiul structurilor din lemn realizate de ciobani pentru a se adăposti, a veghea și proteja turmele dar și pentru prelucrarea laptelui. Elevii au descifrat și schițat soluțiile ingenioase folosite de oieri pentru un tip de locuire strict funcționalist ridicat cu resurse limitate și dispus în teren după programul activităților zilnice. De asemenea au descoperit informații prețioase despre viața oierilor din zonă parcurgând lucrarea de doctorat a lui Sallo Szilard - ‘Schimbările din viețile păstorilor din Mădăraș la cumpăna dintre secolele XX și XXI’. Apoi au fost provocați să gândească mici structuri din lemn care să deservească activitățile ciobanilor și ale turiștilor care parcurg valea, utilizează pășunea și se scaldă în râul Uz.
Condițiile de temă impuneau ca proiectele propuse să se integreze în sit fără să domine peisajul și să preia elemente din modul de așezare respectiv limbajul constructiv al structurilor întâlnite la stână.
Au rezultat șase structuri dispuse risipit în peisaj dar unitar de-a lungul unui traseu care conduce de la drumul principal spre izvorul cu apă potabilă și se încheie la râu.
Prima construcție este un element semnal în apropierea drumului care străbate valea, loc de popas pentru bicicliști și motocicliști. Apar apoi trei structuri ridicate în jurul locurilor de campare și a vetrelor de foc, o structură în zona izvorului cu apă potabilă și un mic ponton în râu pentru îmbăiere.
Obiectul semnal este situat paralel cu drumul, la umbra unui nuc impozant, așezat lângă conturul fundației primei gospodării abandonate și demolate. Obiectul construit se inspiră formal din arhitectura colibei mutătoare (loc de pândă pe timp de noapte pentru a proteja oile de prădători) și oferă vizibilitate asupra întregii văi.
Două dintre locurile care deservesc vetrele de foc și punctele de campare sunt proiectate în așa fel încât să poată fi utilizate separat dar la nevoie să acomodeze grupuri mai mari.
Masa uneia dintre structuri începe de la o bancă care urmărește diferențele de nivel ale terenului, se întinde printre ramurile unui copac, apoi se întrerupe iar axul continuă vizual cu masa celeilalte construcții, care înglobează trunchiul unui copac. Aici, designul scaunelor ne amintește de strungă - zona de muls oile văzută la stână.
Al treilea loc de odihnă este situat la marginea pășunii, marchează o coborâre la râu și oferă vedere atât asupra văii, cât și asupra râului Uz.
Sub panta care marchează ruperea dintre platoul pășunii și cel al râului, la izvor, putem citi un citat al lui Albert Vass gravat în piatră: „Apa aleargă, piatra rămâne”. Așadar, zona de luat masa de lângă izvor a fost mutată la câțiva metri, unde înconjoară un arbore, fără a încărca perimetrul izvorului cu un alt material constructiv. Elevii au plecat de la combinația clasică masă-bancă, au generat un ritm al elementelor de închidere alternând grosimile pieselor din lemn și au gândit un detaliu ingenios de așezare a suportului pentru ceaun atât în zona vetrei de foc cât și în capătul mesei.
Pontonul formează în plan o literă A sprijinită pe țărm, care se extinde deasupra apei în așa fel încât mai multe persoane să își poată așeza confortabil picioarele în apă.
Elevii au demonstrat și că sunt capabili să lucreze creativ și în echipă, au învățat cu mare plăcere diferitele tehnici de construcție pe care poate nu le cunoșteau înainte.
În cadrul șantierului s-au folosit doar unelte de mână, o muncă dificilă și consumatoare de timp, care însă înlesnește înțelegerea materialului de construcție, a proprietăților sale fizice și a modului în care poate fi pus în operă.
