Recompunând fragmente: o (micro)istorie a familiei Korda de Borosjenő în context

Autor(i):
arh. Dan-Ionuț Julean
arh. Dana Julean
Biroul:
Grupul de cercetare "Arhitectură. Timp. Habitudini." - Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca
Colaboratori:
Traducere:
Márta Sebestyén [maghiară]
Enikő Székely Krausz [maghiară]
Maria Benedek-Andir [maghiară]
Dana Julean & Dan-Ionuț Julean [engleză]
Parteneri:
Muzeul Haáz Rezső, Odorheiu Secuiesc
Parohia Reformată Centrală Cluj I, Cluj-Napoca
Biblioteca Teleki-Bolyai, Târgu-Mureș
Országos Széchényi Könyvtár, Budapesta
Colaboratori:
Anna Versényi
Ildikó Antal Szép
György Wersényi
Fotografii:
Dan-Ionuț Julean & DanaJulean
Csenge Gergely
Ileana Ana Abos
Localizare:
România

Comentariul autorului:

Cuvânt înainte
În anul 1894 murea Anna Korda de Borosjenő, soția lui Károly Versényi. Cu ea s-a stins numele Korda pentru totdeauna. O sută de ani mai târziu, murea la Cluj o stră-strănepoată îndepărtată a ei, care a păstrat vie amintirea familiilor din care descindea indirect, respectiv cu care se înrudea colateral, prin câteva obiecte de preț salvate din vrajba secolului al XX-lea. Ea singură, la Cluj, dintre toți urmașii familiei Korda-Versényi, a păstrat, a continuat și a dat mai departe tradiția, ca pe o datorie istorică. Cu această carte, am îndeplinit un testament moral, iar sigiliul moștenit de la György (IV) Korda și transmis, pe linie feminină, după patru generații, a revenit la lumină. Astfel, această carte încheie un cerc al istoriei: cele două ramuri ale familiei Korda de Borosjenő s-au regăsit în epoca digitalului, iar moștenirea lor se vede recompusă din fragmente și povești demult uitate, într-o microistorie de familie.

Introducere
Familia Korda de Borosjenő a contribuit la scrierea unor importante capitole din istoria Transilvaniei, având o mare influență în ținuturile Sălajului / Szilágy vármegye și Sătmarului / Szatmár vármegye, în zona Clujului / Kolozsvár și în Țara Călatei / Kalotaszeg, precum și în Ținutul Secuiesc / Székelyföld (mai ales la Odorheiu Secuiesc / Székelyudvarhely și Târgu-Mureș / Marosvásárhely). Cu toate acestea nu a lăsat propriu-zis o istorie. Stingerea prematură a tuturor ramurilor familiei a contribuit la pierderea unor date semnificative, a unor valori mobile sau chiar a unor povești, care contribuie, în ansamblu, la formarea a ceea ce numim, în general, o „moștenire de familie”, ce stă adesea sub semnul efemerului. În plus, dispariția completă a familiei a dus, în timp, și la dispariția urmelor fizice semnificative (morminte, case, posesiuni etc.). Astfel, ceea ce s-a păstrat din trecutul unei importante familii de nobili și aristocrați transilvăneni, se rezumă, adesea, la un clișeu cultural, legat de unul dintre edificiile impozante ale Clujului de odinioară – Palatul Toldalagi-Korda. Apoi, mai sunt câteva mici istorii locale, consemnate sporadic și adesea cu totul întâmplător, care amintesc de nume și figuri ale acestei familii. Între acestea, un al doilea clișeu cultural este asociat cu imaginea contesei Anna Korda, în special prin activitatea sa de patron spiritual, dar mai ales prin contribuțiile financiare aduse în sânul a numeroase comunități reformate (sătești), prin actele de donare a unor importante sume de bani pentru construirea sau renovarea de biserici. Dar, din fericire, povestea nu este, totuși, atât de tristă… tradiția familiei Korda a supraviețuit prin urmași și moștenitori colaterali, pe linie feminină, acolo unde identitatea unui alt nume, mult prea / mai important, nu a „înghițit-o” pe cea a numelui Korda – cum au fost cazurile căsătoriilor unor femei Korda cu descendenți ai familiilor Haller de Hallerkeö, Szentkereszti de Zágon, Bethlen de Iktár sau Kemény de Magyargyerőmonostor; unde numele Bethlen de Iktár a fost numai un intermediar până la Bánffy de Loszoncz (este cazul Palatului Toldalagi-Korda, devenit moștenire Bánffy, care la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea era cunoscut mai ales drept „casa Bánffy” – adică, reședința clujeană a familiei Bánffy din Bonțida / Bonchida). Astfel, numele Korda, deși s-a stins mai întâi pe linia masculină a ramurii purtând titlul de conte, a mai supraviețuit un secol, prin ramura de mică nobilitate, în Cluj / Kolozsvár, Țara Călatei / Kalotaszeg și Sălaj / Szilágy megye, dar prin femei, așa încât, frânturi din moștenirea familiei Korda au fost transmise sau chiar consemnate prin urmașii lor, purtând numele Versényi și, respectiv, urmașii urmașilor lor, care și-au îndeplinit datoria față de istorie. Apoi, vicisitudinile secolului al XX-lea, în special prin tumultul celui de-Al Doilea Război Mondial urmat de schimbarea de regim, au făcut ca din această moștenire să nu mai rămână decât niște fragmente. Or, astăzi, pornind de la aceste fragmente, recompunând piesă cu piesă și încercând să completăm piesele lipsă, am redat în această carte, o (micro)istorie a familiei Korda în context…
[e-book disponibil gratuit la adresa: http://www.editura.ubbcluj.ro/bd/ebooks/pdf/3063.pdf]