Comentariul autorului:
Arhitectura ca terapie complementară reprezintă un obiectiv amplu propus de autor pentru rezultatul final, abordând o perspectivă holistică și interdisciplinară. Această abordare este materializată prin propunerea unui proiect pentru un Centru de reabilitare familial destinat copiilor cu afecțiuni oncologice în orașul Codru.
Principiul central evidențiat de autor se concentrează pe potențialul terapeutic al spațiului arhitectural. În acest sens, se subliniază că arhitectura nu se limitează la construcție, ci reprezintă un sistem complex alcătuit atât din edificiu cât și din contextul său "locativ". O etapă esențială a proiectului a fost selecția unui teren adecvat, având un potențial peisagistic promițător, în acord cu principiul de contextualitate. Aceasta presupune integrarea în societate, comunitate, mediu cultural și arhitectural, cu o atenție specială acordată integrării în țesutul urban. Lotul ales, cu toate particularitățile sale, este adaptat reliefului și spațiilor verzi existente, urmărind să încorporeze elemente biofilice în intervenție.
Prin referire la conceptul de deinstituționalizare, se explorează ideea de "acasă" ca o percepție, senzație și fenomen. Pentru a ilustra aceasta în mod convingător, se folosește un element specific regiunii Republicii Moldova: acoperișul în pantă, adaptat condițiilor climatice. Acest concept este fundamentat pe principii de măsură umană și integrare în context, și va influența organizarea spațiilor, aspectul clădirii și amenajarea terenului. Se propune adoptarea unor volume compacte, predominant orizontale, cu înălțime redusă, folosind materiale naturale și o gamă cromatică călduroasă și primitoare.
Această abordare este deosebit de semnificativă pentru recuperarea și îngrijirea copiilor cu tumori maligne și a familiilor lor, care sunt separați de viața lor obișnuită, de casa lor, și introduși într-un mediu medical steril. În perspectiva unui viitor prosper atât pentru fiecare copil în parte, comunitate și în domeniul arhitectural în ansamblu, este crucial ca noile generații de specialiști să promoveze abordări inovatoare, centrate pe individ și orientate către îmbunătățirea calității vieții, mai degrabă decât pe boală.
