Comentariul autorului:
Acest proiect face parte dintr-un şir de proiecte de mici amenajări ale domeniului public din spaţiul rural, realizate de Larix Studio într-un context dificil: fonduri limitate coroborate cu preţuri standard de referinţă prost gândite, cu licitaţii mult subevaluate câştigate la preţul cel mai mic de constructori care nu au avut nici experienţa suficientă, nici forţa de muncă calificată, nici referinţe în domeniu…
Noi am fost acaparaţi în acest proiect în momentul autorizării unui proiect iniţial realizat de un proiectant inginer specializat în drumuri şi poduri: fiind în zona de protecţie a mai multor monumente istorice de importanţă naţională (castelul Lázár, mănăstirea franciscană, precum şi biserica romano-catolică, cu cimitirul aferent) şi deasupra fiind şi sit arheologic, proiectul iniţial nu a obţinut avizul Comisiei Regionale a Monumentelor Istorice. Locaţia din punct de vedere arheologic, s-a dovedit neinteresantă, însă pdatorată poziţiei în cadrul localităţii (fiind platforma din faţa Primăriei de unde se bifurcă drumurile la cele trei monumente menţionate mai sus) merită atenţie, fiind o zonă de primire – într-un fel un living al localităţii, cu rolul de a forma comunitatea locală.
Considerăm că o „piaţetă” în mediu rural merită să fie gândită prin prisma ruralului, cu ochi de „rurbanişti”: chiar dacă spaţiul devine pavat, rezultatul nu ar trebui să fie urban, foarte riguros şi mineral, ci piaţeta ar trebui să rămână „spontană”, mai aproape de natură, cu rosturi înierbate în timp etc. În această idee de a menţine caracterul rural şi în oglinda celor de mai sus a fost posibilă „regândirea” proiectului, cu următoarele „noutăţi”/îmbunătăţiri aduse proiectului iniţial:
intervenţia păstrază castanul sălbatic de pe sit (propus iniţial spre defrişare) şi pune în valoare troiţa/crucifixul ce marchează după datina locală locul unde în urma rugăciunilor preotului şi a enoriaşilor s-a oprit un incendiu devastator ce a mistuit o bună parte a localităţii. Bătrânul castan sălbatic şi troiţa sunt păstrate şi ferite („de la distanţă”) de un zid de beton circular întrerupt doar de accese. Din interior, acest zid (dealtfel îmbrăcat atât în exterior cât şi în interior cu scânduri verticale din lemn) este de fapt o suită de bănci curbe, amplasate în jurul unui grup florar: acest spaţiu umbrit permite celui care se aşează aici să devină pierdevară pentru câteva momente fără să se piardă în spaţiul pieţii. Lăzarea fiind cunoscută şi pentru celebra varză de Lăzarea (un soi autohton, păstrat şi cultivat de circa treisute de ani), această zonă circulară protejată poartă porectla de „butoiul de varză”. Cu poreclă sau fără, acest spaţiu este frecvent ocupat de copii, de bătrânii cu nepoţi, de cei care aşteaptă la rândul lor pe cineva la primărie etc. – aproape nu există moment din ziuă, când nu e cineva acolo, „varză” în interiorul butoiului care protejând castanul şi troiţa asigură păstrarea substanţei istorice urbanistice al locului;
înainte de intervenţie autoturismele parcate ocupau tot centrul piaţetei şi circulaţia auto era dominantă şi definitorie pentru acestr areal, perimetrele pieţii fiind spaţii rezultate ocupate de vegetaţie plantată fără vreun concept. După amenajare, circulaţia auto se desfăşoară perimetral, iar parcările (în bună parte cu pavaje înierbate) sunt amenajate la limitele exterioare ale pieţii.
mijlocul piaţetei, o platformă cu o cotă uşor ridicată elimină posibilitatea facilă a accesului auto este păstrată micilor evenimente, întâlniri în grupuri mici, respectiv a târgurilor de meşteşugari ocazionale, organizate cu ocazia sărbătorilor, zilelor comunei etc. etc. Zona mediană a acestei platforme este traversată de o alee care duce direct către zona de acces a primăriei şi care poate deveni cu ocazia târgurilor alea principală a târgului. Perpenticular pe această alee, prin inserţii în pavaj, sunt semnalate axele băncilor dispuse la perimetrul acestei platforme, marcând totodată direcţiile care cu ocazia târgurilor ar trebui să rămână libere. Printre bănci sunt proiectate mici insule triunghiulare cu vegetaţie de talie mică şi medie, pentru a crea cât de cât o intimitate (desigur, după creşterea acestei vegetaţii).
Datorită limitării preţurilor de referinţă, nu a fost posibilă utilizarea în intregime a pietrei naturale. Totuşi, ami reuşit câteva mici inserţii de piatră cubică în câmp, respectiv pavarea interiorului „butoiului” cu piatră cubică, tocmai din motive educaţionale: deşi piatra naturală e mai scumpă, ea rezistă mult mai mult în timp şi nu va trebui schimbată peste un deceniu / aşadar ar merita ca să se facă mai puţine investiţii, dar de calitate.
Datorită situaţiei descrise la început, adică a unei licitaţii câştigate de o firmă cu forţă de muncă neadecvată şi necalificată, cu un inginer pe şantier care se pricepea doar la asfaltări, execuţia proiectului a însemnat o prezenţă zilnică pe şantier, demolări şi refaceri dese în cazul lucrărilor executate, calitate mai scăzută a lucrărilor decât cea pretinsă. Ca un matrix, putem concluziona că:
un proiect bun cu un executant bun va avea un rezultat bun;
un proiect bun cu un executant mai slab va avea un rezultat mediocru – poate cu idei sclipitoare, dar execuţie îndoielnică;
un proiect slab cu un executant bun va avea cel mult un rezultat mediocru – poate idei greşite dpdv. urbanistic, dar execuţie impecabilă şi durabilă.
nu comentez varianta proiectului slab / executant slab – doar menţionez că sistemul actual al investiţiilor publice favorizează această variantă.
În concluzie, doar constat că datorită faptului că nu ne angajăm în proiecte la distanţă, ne-am permis o prezenţă de aproape şi până la urmă cu greu am reuşit să ducem la bun sfârşit acest proiect mic care ne-a creat până la urmă mari dificultăţi.
