Comentariul autorului:
Clădirea liceelor datează de la începutul secolului XX, când, consiliul municipal a solicitat Ministerului Educației din Ungaria să transforme școala de stat pentru băieți într-un liceu. Liceul s-a deschis în 1908, deși problema unei clădiri permanente a rămas nerezolvată, planurile de amplasare fiind elaborate câteva luni mai târziu. Planurile de construcție au fost aprobate în 1912. Clădirea în stil secession a fost inaugurată în 1915 şi conform listei LMI este monument istoric, de importanţă regională.
Până la unirea Transilvaniei cu România, limba de predare a fost maghiara, limba română fiind oferită în clase paralele. Cele două licee au fost fuzionate în 1956, în timp ce școala rezultată a continuat să fie bilingvă. În 1968, a fost botezată în cinstea unui fost elev, poetul Ernő Salamon. Instituția a devenit un liceu industrial în 1977 (când clădirea a fost extinsă cu o aripă pe baza unui proiect tip), iar clasele în limba maghiară au fost reduse drastic.
În ianuarie 1990, imediat după Revoluția Română, Liceul Salamon Ernő Salamon a redevenit o școală în limba maghiară, iar pentru educaţia în limba română s-a înfiinţat o nouă instituţie, Liceul Sf. Nicolae, care funcţionează parţial în clădirea monument istoric, parţial într-o nouă aripă realizată în periada socialistă şi mansardată 2009.
Astfel Liceul Salamon Ernő, respectiv Liceul Sf. Nicolae din Gheorgheni au curte comună, pe care s-au decis să-l amenajeze împreună. În prima etapă, ne-au căutat pentru a amenaja partea centrală curţii într-un spaţiu care dă un cadru adecvat festivităţilor şcolare, mai ales celor legate de ultimul clopoţel.
La momentul respectiv, curtea era un spaţiu rezultat, fără o valoare ambientală sau arhitecturală, iar fondul construit nu era suficient pus in valoare. Fiind vorba de o curte neamenajată, în afara unei porţiuni de trotuar finalizate cu pavele de beton, potecile existente au fost rezultate datorată utilizării zilnice (unde se umbla mai des, nu creştea iarbă). Ca urmare se vedea clar direcţiile fluxurilor pietonale şi de auto, fără a beneficiea de suficiente spaţii verzi şi de spaţii publice pietonale amenajate.
La momentul respectiv, am formulat idea unei alei paralele cu clădirea principală a ansamblului, cu un rând de arbori, adică un spaţiu cu umbră pentru timpul pauzelor, respectiv două zone distincte (în formă de evantai), care accentuează intrările dinspre curte a celor două licee. Astfel, dacă directorul / oficialităţile se aşează în zona intrării, au în fundal întreaga clădire/instituţie şi din această poziţie –cu susţinerea „instituţională în spate” - pot rosti cuvântările. Desigur, aleile ce determină evantaiul sunt şi legături funcţionale în cadrul curţii, fiind legăturile cele mai scurte cu sălile de sport, căminul, atelierele etc.
Ulterior, în a doua etapă, pentru un buzunar mai ferit al curţii s-a solicitat proiectarea unui spaţiu care pe de o parte să funcţioneze ca grădină, pe cealaltă parte să fie un amfiteatru unde se pot ţine ore în aer liber. Lăsând deoparte rigoarea cerută în prima etapă, am dezvoltat această zonă a curţii cu materialele naturale din zonă, creând un colţ de linişte, cu zone diversificate, cu mobilier amplasat astfel ca să genereze discuţii şi să formeze comunităţi. Prin proiect sa propus organizarea şi amenajarea curţii Liceului torectic Sf. Nicolaie după conceptul unei grădini, integrând elemente şi materiale specifice grădinilor. Zona facilitează multiple funcţiuni în cadrul unităţii de învăţământ, cum ar fi recreere în timpul pauzelor, arteră principală de acces pietonal, etc. Amenajarea propusă ajută ca aceste activităţi şă aibă un mediul înconjurător adecvat în condiţii de siguranţă. Sa propus o alee pietonală principală, facilitând circulaţia pietonală. Zona fiind parte din ansamblul de monumentului istoric al clădirii ”Liceul Teoretic Salamon Ernő”, sa propus restaurarea gardului existent de epocă. Carcaterul de grădină este întărit cu ajutorul spaţilor verzi şi a zonelor cu împăştiere de pietriş, completat cu bănci, băncuţe şi jardiniere în diferite forme. Elementele principlale al amenajării sunt amplasate în zona mediană a curţii. Pergola, acătuită din trei elemente, reprezintă poarta de trecere între epoci, fiind o replică la cele două construcţii învecinate(clădirea liceului fiin monument istoric respectiv extinderea şcolii din perioada socialistă). În continuarea ”porţii” sa amenajat o platformă placată cu scânduri de lemn şi un amfiteatru, zone în care pot fi organizate activităţi curiculare.
Faţă de prima etapă, când am avut un buget mai redus, în a doua etapă am reuşit utilizarea pietrei naturale şi a materialelor naturale faţă de pavajul din beton din prima etapă.
Executarea lucrărilor a decurs normal, colaborarea dintre executant şi proiectant a fost corectă, s-au respectat soluţiile date de proiect şi prescripţiile tehnice din caietul de sarcini. Rezultatul general privind calitatea lucrărilor executate este bună.
