EASA 1:1 2022

Autor(i):
Andreea Samoilă - absolventă a Masterului “Situated Design” de la Master Institute of Visual Cultures St. Joost, Olanda
loana Rădulescu - absolventă a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București
loana Stoide -absolventă a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București
Teodor David - absolvent a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București
Theodora Cismașu - absolventă a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București
Biroul:
EASA România (ong)
Colaboratori:
Instituții: Primăria Municpiului Călărași, Muzeul Municipal Călărași, Centrul Cultural „Poșta Veche” Călărași,
Sponsori: GLOBALWORTH, SCAFFOLD RO, One United Properties, SIAD Călărași, Camera de Comerț Heleno-Română, DUPONT Tyvek, DOKA, VELUX, Elfi România, Drone Profesionale, BeeSwings
Parteneri: The Institute, Revista „Arhitectura 1906”, Scientifica, Revista „Atelierul”, Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino” Iași, Facultatea de Arhitectură și Urbanism din cadrul UT Cluj-Napoca, Ordinul Arhitecților din România
Fotografi: Barbara Arita, Angie Brnas, Gabriel Ogbonna, Martina Peneva, Václav Pošmourný, Johan Reeh, Tomáš Volejník
Colectiv extins: Diana Zărnescu, Dragoș Ghioca, Andra Hrenciuc
Localizare:
România

Comentariul autorului:

Ansamblul European al Studenților Arhitecți (EASA) este o platformă educațională pentru studenți și profesioniști în arhitectură, unde aceștia pot experimenta metode non-formale de educație arhitecturală pe parcursul a două săptămâni. Pentru prima dată în istoria de 40+ de ani a evenimentului, în 2022 EASA a fost găzduită în România cu tema „1:1”. EASA 1:1 s-a desfă̆șurat în perioada 30 iulie - 12 august 2022, cu 280 de studenți și tineri profesioniști care au construit și conviețuit în Călărași. Cadrul narativ al evenimentului a fost inspirat de scrierile lui Jorges Luis Borges și Umberto Eco, pornind de la ideea confecționării unei hărți 1:1 drapată peste teritoriul ce îl reprezintă. EASA 1:1 a invitat participanții să pășească pe “suprafața” comună, să definească legendele și intervențiile 1:1, punând sub semnul intrebării duratele îndelungate de implementare a intervențiilor arhitecturale în spațiul public, și necesitatea proceselor iterative și efemere. Considerând că arhitectura este o industrie care se adaptează lent, EASA 1:1 a fost un exercițiu de reflecție.

Pentru că o machetă sau intervenție 1:1 are capacitatea de a simula toate intemperiile, neglijențele, și interesele oamenilor pentru care spațiul este relevant, abordarea 1:1 a avut o natură proactivă de implementare și gândire făcută direct 1:1, generând metode de lucru ușor adaptabile la schimbări rapide. Școala de vara a avut ca scop activarea țesutului urban pentru a surprinde și încuraja noi înțelegeri și relaționări ale oamenilor cu spațiile lor publice. În cadrul celor două̆ să̆ptămă̂ni participanții au analizat hărți, scări și obiecte ca instrumente noi de mă̆surare, au participat în ateliere de construcție și teoretice, și au luat parte la prelegeri, filme, discuții și o excursie prin care și-au extins înțelegerea tematicii 1:1.

S-au dat naștere unor obiecte noi în contextul orașului Călărași care odată plasate au creat un nou context pentru localnici. Atelierul A Room of One’s Memory a trasat elemente arhitecturale 1:1 din fațadele Călărașului pe textile albastre. Cu acestea au creat un spațiu reconfigurabil, în care textilele se rearanjau pentru a defini noi spații. Structura lor a devenit un punct nodal în infrastructura evenimentului, ținând în interiorul ei discuții și prelegeri, iar după eveniment a fost aleasă să ia parte în cadrul expoziției de vară a Royal College of Art din Londra.
Cu materiale ușoare, atelierele Promenodology și I’mmutable au creat o competiție de gătit, re-definind careul din curtea școlii. De asemenea, aceștia au explorat maparea locurilor de gătit, adunat resurse și mâncat, precum și distribuția acestora într-un spațiu urban și ce limitări prezintă.
Atelierul Offgrid a creat o structură portabilă ce crea un joc de umbre regulat (un grid) ce l-au așternut peste Călărași în diverse ipostaze. Pentru intervenția lor finală, au reactivat fântâna din Parcul Dumbrava, unde publicul a fost invitat să deseneze 1:1 alături de participanții EASA.
Atelierul Danube Bathroom a creat o platformă modulară plutitoare, iar atelierul Secret Geographies of Metopolis (inspirat de cartea lui Simion Bărnuțiu) a construit structuri prin turnarea de ipsos în matrițe scobite în nisipul plajei. Do People Like Your Feet a mapat orașul folosind intrumente de măsură generate cu ajutorul picioarelor și umblatului. Dumb Emancipatory Housing a realizat studii de formă în proiecte rezidențiale prin sculptură în clei. Goodbye Yellow Brick Road a explorat și mapat orașului prin intermediul tehnicilor de croșet și grafiti, iar Soundscapes a mapat sunetele din eveniment și le-a redat în formă spațială.

Natura evenimentului EASA pune participanții să locuiască, doarmă, mănânce și participe împreună la activități pentru două săptămâni continue. Acest lucru conturează un cadru special, astfel rețeaua de participanți devine puternic conectată în eveniment, dar în mod special și în restul anului. La Călărași evenimentul a devenit un loc viu de experimentat, iar comunitatea găsea noi moduri de a face lucruri în comun (ce atingeau tematicele evenimentului 1:1): biblioteca comună a fost formată doar pentru perioada evenimentului din cărți aduse de participanți, iar un avizier se întindea pe o suprafață direct proporțională cu câte idei aveau de împărtășit participanții. Suprafețele campusului deveneau interschimbabil teren de fotbal, amfiteatru, spațiu de atelier, meniu(scris pe podea) și zonă de mese, scenă, sau spațiu de relaxare.

Experiența școlii o putem concluziona astfel: construcția spațiilor (temporare sau nu) devine în sine o activitate ce acaparează loc în spațiul public, astfel putem considera și șantierul o tipologie a țesutului urban cu care interacționăm. EASA 1:1 a fost un șantier continuu cu intervenții punctuale, mobile sau imobile, ce acționau ca stimulant social și intelectual atât pentru participanți, cât și pentru comunitatea locală ce a observat procesul de lucru.