Comentariul autorului:
Muzeul si memorialul evreilor propune prezentarea vieții dusă de poporul evreu din zona Moldovei, subliniind atât aspectele pozitive ale vietii lor cât și aspectele din timpul Holocaustului.
Dat fiind faptul că orașul Iași a fost unul dintre orașele cu cea mai numeroasă populație de evrei din zona Moldovei, dar și de faptul că sinagoga a reprezenta pentru populația mozaică locul central al activității și al educației, am ales amplasamentul Sinagogii Mari din cartierul Târgu Cucu pentru a îi continua semnificația și pentru a o extinde și către celelalte culturi.
Intervenția încearcă să integreze mai bine monumentul istoric în peisajul eterogen al orașului, încearcă să funcționeze drept centru polarizator care să activeze social zona și să aducă împreună în acest spațiu - al educației - oameni de toate vârstele și de orice orientare culturală.
Tema program îmbină două funcțiuni mari, și anume muzeul în care este înglobată și zona de memorial, și centrul de informare care cuprinde biblioteca, ateliere și săli de proiecție.
Pornind de la nivel micro și mergând spre nivel macro am identificat o serie de caracteristici ce au contribuit la dezvoltarea soluției. Analizând vecinătățile am observat că acestea au un caracter eterogen, variind atât din punctul de vedere al esteticii și stilului arhitectural cât și din punctul de vedere al regimului de înalțime sau al funcțiunilor.
În imediata apropiere se regăsesc clădiri cu înălțimi ce variază de la parter până la P+9 etaje, cu caractere diferite, privat precum locuințe colective sau individuale dar și public, precum lăcașe de cult, clădiri administrative, birouri sau partere comerciale. Astfel, am ales o abordare care să diminueze regimul de înălțime și deschiderile către zonele private.
Încercând să realizez o barieră între vecinătate și sinagogă am ridicat un complex cu un regim de înălțime redus, în aparență cu o înălțime de P+1 niveluri, cea mai înaltă clădire cu frontul la stradă fiind fosta Baie Publică evreiască. În realitate ansamblul se ridică de la cota 0 a sinagogii, generând în interior 4 niveluri ce închid perspectiva înspre zonele nefavorabile. Pentru a oferi un caracter monumental sinagogii în cadrul ansamblului, am utilizat un fond neutru, lipsit de vitraje și cu un finisaj constant reprezentat de plăcile de calcar al fațadelor ventilate. Astfel, ecranul pe care volumul sinagogii se proiectează nu intră în contrast profund cu fațada acesteia, realizată din piatră și cărămidă, iar zgomotul varietății din jur dispare.
Volumele ce descresc în trepte, corespunzător morfologiei terenului, sunt intrerupte de o serie de terase orientate înspre sinagogă. Contrastul dintre volumul fragmentat al ansamblului si continuitatea fatadei sinagogii o elansează pe placa generală pe care se reflectă prin intermediul unui luminator amplu.
Din punct de vedere al circulațiilor am încercat să reactivez zona pietonală a străzii Bașotă aducând diverse puncte de interes, precum terasele ce se deschid spre sinagogă și complex și două accese, la zona de atelier gastronomic și în zona de acces principal.
Pe strada Stihii se deschide o piațetă în zona cea mai înaltă de acces, care face legătura între cele două obiecte de cult, ambele monument istoric (Mănăstirea Golia și Sinagoga Mare). Strada Cucu invită pietonii pe dala amplă prin intermediul unui spațiu tip amfiteatru.
Deși ansamblul are un caracter ermetic din exterior, la interior se găsesc multe zone ce oferă relații vizuale puternice fie prin intermediul luminatoarelor, fie prin intermediul fațadelor vitrate, ample, ascunse de la străzile principale.
Pe parcursul anilor sinagoga a cunoscut o vecinătate variată, până în 1966 fiind ascunsă de fronturile continue de la străzile Cucu si Stihii. În încercarea refacerii atmosferei orașului istoric am ridicat porțiuni de fronturi stradale a căror dezvoltare a fost condiționată de către perspectivele favorabile și nefavorabile înspre și dinspre sit. Astfel, așa cum am menționat avem o serie de perspective direcționate înspre sinagogă dar și deschiderea amplă de la strada Cucu care expune în totalitate fațada acesteia.
La nivelul perspectivelor de pe sit, fronturile închid pe cât posibil vederea înspre blocurile de locuințe colective P+9 și vecinătatea locuințelor individuale atât de variate. Cu toate că laturile de nord-est și sud-vest au un caracter ermetic, am păstrat o deschidere mai amplă în zona fostei băi publice pentru a realiza conexiunea între Mănăstirea Golia și Sinagogă. Totodată, latura de sud-vest este spartă astfel încât să fie păstrată perspectiva înspre turnul Mănăstirii Bărboi.
Pornind de la o incintă foarte bine definită am ajuns la una mai degajată, mai mult sugerată, care comunică mai bine cu orașul.
După cum am menționat, compoziția volumetrică integrează corpul fostei Băi Publice evreiești de pe strada Bașotă (cele trei fațade) și se dispune de jur imprejurul Sinagogii Mari prin intermediul a 8 volume, numărul 8 reprezentând în cultura ebraică noi începuturi.
Ansamblul se dezvoltă într-o serie de planuri înclinate și terase care combină aspectul clădirilor din vecinătate. Volumul se contopește cu sinagoga oferindu-i terase de pe care poate fi accesat balconul acesteia.
Volumul fostei Băi Publice înglobează zona de acces și circulația verticală principală a ansamblului dar și un spațiu tip atelier și zona administrativă.
Cele trei volume din lungul străzii Stihii cuprind zone de expoziție temporară, spații pentru muzeografi și zone de expoziție permanentă.
Cele patru volume de pe strada Bașotă cuprind biblioteca, sala multifuncțională, turnul muzeului și o altă zonă de ateliere – ateliere culinare.
La ultimul nivel al ansamblului se regăsesc un atelier de limbă și zona administrației. Corpul fostei Băi este caracterizat de planșee perforate, cu goluri luminate zenital, continue până la nivelul -1. Lumina filtrată desprinde spațiul nou de cel al trecutului.
La nivelul 2 se deschid trei accese în complex, două în zona circulației verticale principale (în corpul fostei bai publice evreiești), de pe strada Bașotă și stada Stihii și unul în zona expoziției temporare tot de pe strada Stihii.
Corpul bibliotecii, inaccesibil de la acest nivel, comunică cu exteriorul prin intermediul unui luminator generos deschis peste primul nivel, dar și al unor fante orizontale vitrate. Fatadele vitarte înspre sinagoga permit relații vizuale puternice cu aceasta.
Întregul ansamblu este caracterizat de utilizarea luminatoarelor atât pentru buna luminare a spațiului cât și pentru realizarea de conexiuni vizuale între diferite spații.
Începând de la nivelul 1 ansamblul ajunge sub nivelul terenului amenajat. Aici se regăsește primul nivel al bibliotecii și spații expoziționale cu caracter temporar, care caracterizează rezolvarea funcțională a circulațiilor în cadrul ansamblului.
La acest nivel se regăsește o altă zonă de acces către spațiul bibliotecii, la nivelul terasei pe care se ajunge direct de pe strada Bașotă dar și în continuarea treptelor ce coboară de pe strada Bașotă.
Parterul cuprinde trei săli de proiecție, o sală multifuncțională înaltă cât întreg volumul, cu foyer, garderobă, oficiu care comuniucă cu zona de ateliere gastronomice de la nivelul inferior și o zonă de depozitare. Zona de acces este susținută de o zonă de alimentație publică, cafeneaua, și de expoziția temporară. La sud-vest se dezvoltă zona de început a parcursului muzeului (scară și platformă acces, magazin suveniruri, scara și liftul care punctează finalul parcursului muzeal de la nivelul inferior) și zona destinată muzeografilor - birouri, săli de studiu și săli de ședințe luminate clasic, prin intermediul vitrajelor în plan vertical, sau zenital, prin intermediul vitrajelor în plan orizontal.Corpul birourilor plutește în golul volumului ce pornește de la nivelul muzeului.
Corpul care se deschide la strada Bașotă - atelierul gastronomic - prezintă acces și de la nivelul dalei generale, din lateralul sinagogii. Atelierul gastronomic este legat de sala multifuncțională prin intermediul unui oficiu. În orașul Iași populația actuală evreiască numără în jur 300 de persoane. Deorece populația este atât de mică sărbătorile evreiești se petrec deseori în grupuri organizate, în spații închiriate. Astfel, am propus realizarea unei săli multifuncționale care să poată să găzduiască și astfel de evenimente, nu doar pe cele culturale. Preparatele specifice bucătăriei evreiești produse în cadrul atelierelor culinare pot fi apoi consumate în cadrul evenimentelor organizate în sala multifuncțională.
Dala generală a ansamblului este realizată în continuarea platformei de odihnă de pe strada Bașotă și este racordată la străzile Cucu și Stihii prin intermediul unui spațiu tip amfiteatru și restectiv al unui set de trepte ce conduce privirea spre turnul Bisericii Bărboi.
Totodată, în zona locuințelor colective am propus realizarea unei bariere verzi care să închidă perspectiva înspre și dinspre blocurile de locuințe de la est.
La nivelul subsolului se regăsește zona parcării subterane destinată personalului. Aceasta prezintă acces din str Bașotă. Complexul nu dispune de acces auto public pentru a putea întregi metafora transpunerii într-o altă lume, astfel vizitatorul să poată pătrunde, să poată păși prupriu zis, dintr-o lume eterogenă în una coerentă.
Structura utilizată este pe cadre de beton cu grosimi ale stâlpilor care variază în funcție de deschiderile spațiilor. Finisajul exterior este reprezentat de fațade ventilate cu plăci de calcar.
Muzeul:
Muzeul se dezvoltă sub placa generală, fiind inspirat de planul istoric al orașului. Dacă prin inchiderea față de vecinătăți am renunțat la o stradă, cândva, foarte importantă a orașului (Strada Sinagogilor), aceasta este proiectată acum la nivelul muzeului prin schimbarea de paviment – piatră cubică. Atmosfera vechiului tesut este proiectata la nivelul subsolului prin compartimentari si schimbari de texturi la n ivelul pardoselii.
Parcursul muzeului a luat naștere prin analiza istorisirilor scriitorului iesean Ion Mitican, desprinse din volumul ”Evreii din Tîrgu Cucului de altădată”. Asemenea POLIN - Museum of the History of Polish Jews mi-am dorit să creez un spațiu coerent și interesant de descoprit pe baza a ceea ce poate fi expus în muzeu.
Majoritatea sălilor de expoziție sunt grupate în funcție de breslele evreiesti care se regaseau in orasul iasi, în Târgul Cucului. Între sălile dedicate fiecărei bresle se remarcă trei spații ale cunoașterii, și anume cel al școlii, reprezentat de sala pupitrelor – sala este amplasată la extremitatea sitului, în imediata vecinătate a școlii evreiești, așa cum o prezintă planul Iașului de la 1900, cel al sinagogii, reprezentat de sala Chivotului, și cel al teatrului reprezentat de sala cu scaune si portic – teatrul Pomul Verde, primul teatru evreiesc din lume, important reper cultural în istoria orașului.
Prima zonă a muzeului descrie viața evreilor înainte de perioada Holocaustului, astfel, parcursul are un caracter vibrant: artă, muzică, educație, dans.
În prima parte a parcursului, vizitatorul are posibilitatea de a alege propriul sau parcurs. Traseul multidirecțional este caracterizat de legături vizuale între diferitele săli ale expoziției dar și cu zona de ateliere gastronomice.
Memorialul:
Dacă prima zonă a muzelui îi permite vizitatorului să parcurgă spațiul într-o ordine aleatorie, bazată pe descoperire, a doua parte a parcursului, relaționată cu memorialul, are o traiectorie bine definită în care vizitatorul este aruncat abrupt, este propulsat cu rapiditate. Spațiul nu mai prezintă lejeritate, se transformă într-un parcurs liniar și tensionat, cu diferite puncte culminante precum Turnul Gol și Tunelul Telescopic.
De la un spațiu larg, amplu, plin de lumină și culoare, se face trecerea la un spațiu întunecat, îngust și plin de colțuri care resping. Se face trecerea de la un spațiu ușor de citit și de parcurs la un spașiu labirintic, greu de înțeles. Iluzia este protagonistul spațiului memorial. Vizitatorul este înșelat de reflexiile oglinzilor, de diferențele de nivel întâmpinate în parcurgerea spațiilor (vizitatorul urcă o rampă greu de identificat, apoi coboară o serie de trepte), de ecoul răsunător și de spațiile ce se îngustează continuu. Atmosfera este una apăsătoare.
Relația între muzeu și memorial este menținută de oglinda de apă ce permite relații vizuale între zona de muzeu și cea de memorial – apa este metafora martorului celor două ”epoci”, îndeamnă la meditare – și de zidul ce se continuă perimetral sub conturul sinagogii – zidul din calcar, continuă fațada din același material a sinagogii și poartă înscripționate nume ale evreilor ce s-au stins din viață în urma Holocaustului.
