Comentariul autorului:
Lucrarea este o monografie a mutaƫiilor funcƫionale suferite de spaƫiul de cult creştin, de la apariƫia sa oficială, ca efect al Edictului de la Milan, semnat de împăratul Constantin cel Mare în anul 313, până la fenomenul de secularizare generat de gândirea iluministă şi ajuns la apogeu în secolul XX, dar abordează şi problematica funcƫionării spaƫiului de cult în contextul crizei actuale generate de pandemia Covid-19 şi de războiul de pe continentul european. Programul de cult creştin este tratat ca rezultat al adaptării programelor consacrate ale Antichităƫii (basilica, templul etc.), ca produs al unor arhetipuri de gândire sacră (Mircea Eliade), ca efect al interacƫiunii între religiile monoteiste (creştină, iudaică, islamică) ori cultele creştine (ortodox, catolic, protestant). Se analizează mecanismele desacralizării spaƫiului de cult creştin, ale compatibilităƫii sale cu alte tipuri de funcƫiuni, cu un caracter permanent sau temporar, dar şi condiƫiile istorice şi contextul social-antropic care aduc transformări de criză în spaƫiul consacrat cultului creştin. Lucrarea oferă şi un unghi de abordare tehnic, prezentând aspecte de ergonomie în amenajarea spaƫiului de cult creştin, în tandem cu înƫelegerea dogmei impuse de fiecare religie în parte, cât şi aspecte de confort ambiental şi rezolvarea unor cerinƫe de normativ (aspect de interes deosebit după tragedia produsă în clubul Colectiv în 2015).
Studiul începe cu un capitol dedicat naşterii spaţiului de cult creştin, precum şi preluarea de către acesta a unor construcţii, forme, principii, tehnici ale Antichităţii. Este un periplu fascinant în cadrul căruia descoperim în câte sensuri şi cum migrează funcţiunea de cult creştin, liturghia (cu utilizarea termenului conform etimologiei sale elene λείτουργώ – a funcţiona). Pentru a defini această mişcare am ales termenul ”dinamică”, folosit în sensul său actual, dar cu conotaţia etimologiei sale greceşti (δύναμη – putere). Lucrarea se referă aşadar la mişcarea funcţiunii în spaţiul de cult creştin, dar şi la forţa ei.
Lucrarea are particularitatea de a îngemăna domeniul tehnic al reabilitării (şi schimbării funcƫionale) a fondului construit cu perspectiva simbolică, de abordare filosofic-teologică, a spaƫiului sacru, în acest aspect esenƫial concentrându-se unicitatea ei. Cercetarea în domeniu a continuat din momentul primei publicări (2009), permiƫând actualizarea cărƫii cu studii recente şi exemple cunoscute din experienƫă nemijlocită. Deasemenea contextul actual de criză globală, cu multiple cauze de ordin istoric, social, antropic, climatic, sanitar etc. demonstrează o dată în plus actualitatea lucrării.
Pe parcursul a 11 capitole, cartea explică: apariƫia şi evoluƫia spaƫiului de cult creştin (în paralel cu fenomenul istoric al naşterii religiilor creştine), coordonatele spaƫiului sacru în termeni de gândire filosofică, fenomenul de "desacralizare" al spaƫiului de cult creştin, ca efect al secularizării şi laicizării societăƫii sau ca efect al unei crize profunde. Spaƫiul de cult creştin este deasemenea văzut ca martor al interacƫiunii religiilor, ca gazdă temporară a unor evenimente compatibile cu funcƫiunea de cult sau ca ultim refugiu în situaƫie de hazard natural sau antropic. Este abordată deasemenea ergonomia spaƫiului de cult creştin ca spaƫiu interior, adaptat scării umane (Capitolul X - Design-ul de obiect ca instrument de transformare funcƫională a spaƫiului religios). O abordare extrem de creativă vine în contextul parcurgerii inverse a fenomenului (spaƫiul de cult creştin găzduit în spaƫii proiectate pentru o altă funcƫiune iniƫială). In concluzie, prezenta ediƫie aduce în actualitate cercetarea publicată în 2009, analizând contextul prezent şi propunând soluƫii pentru viitor.
