Comentariul autorului:
Darul pe care Universitatea noastră îl primește de la profesorul Agostino Bossi și colegul și prietenul său arhitectul și filosoful Paolo Cecere reprezintă ediția princeps a unui volum alcătuit și scris special pentru această ocazie.
Datorăm onoarea de a fi beneficiarii volumului inedit Impalpabilul în Arhitectură. Vocația oicologică și caracterul cosmotopic al interiorului architectural apropierii profesorului Bossi de școala noastră, în special de Facultatea de Arhitectură de Interior cu care are intense și fructuoase colaborări de peste zece ani.
Autorii au dezvoltat, de-a lungul a peste trei decenii, o cercetare ce a avut ca obiectiv înțelegerea semnificației arhitecturii, cercetare întreprinsă atât la nivel teoretic cât și vizând să ofere calitate procesului de proiectare și conformare fizico-spațială a spațiului ocupat de om.
Această carte sintetizează rezultatele cercetării lor, cele care au părut autorilor a fi de cel mai mare interes și demne de a fi împărtășite. În acest scop ei au adoptat o metodologie „în care abordarea critică și chestionarea radicală se contopesc” pentru a încerca „elaborarea unui cadru de înțelegere proactivă”, menit să ofere o contribuție la „clarificarea conceptelor fundamentale ale culturii și proiectării arhitecturale”.
Abordarea critică și chestionarea radicală ce stau la baza cercetării lor, au condus autorii ca, de-a lungul acesteia, să elaboreze „idei, noțiuni și concepte de o importanță fundamentală în identificarea, descrierea, explicarea și înțelegerea aspectelor esențiale ale Arhitecturii și ale spațiului fizic construit de aceasta”. Astfel, autorii au decis adoptarea și adaptarea unor termeni de origine greacă tocmai pentru a sustrage discursul despre arhitectură și al arhitecturii de la numeroasele ambiguităţi cu care tinde să se prezinte astăzi. Am tradus acești termeni adoptați de ei și i-am adaptat la limba română, cu grija permanentă a traducătorului de a nu trăda spiritul operei originale. În text se face referire la unele adjective care în discursul dezvoltat contribuie la formarea sintagmelor precum „caracter cosmotopic”, „vocație oicologică”, „calitate oicogenă” „maieutica spațiului”. Aceste patru expresii își exprimă cel mai bine sensul în legătură cu cuvântul Arhitectură, deoarece încearcă să desemneze calitățile originare ale spaţiului conceput şi creat de aceasta. De-a lungul discursului, sensul lor se dezvăluie treptat și, odată cu el, și țesătura relaţiilor conceptuale care le leagă unele de altele, și doar lectura cărții va putea oferi o imagine organică și profundă a sensului lor.
Din fiecare capitol reiese dorința autorilor de a explica cât mai complet acele caracteristici ce definesc spațiul Arhitecturii scrisă cu majusculă, căreia îi închină de fapt acest volum. Grija cu care descriu termenii și elementele definitorii ne dovedesc dorința lor de a sprijini, prin acest demers teoretic, procesul de creație prin care toți arhitecții trec în practica de arhitectură, în scopul obținerii de obiecte de arhitectură demne de acest nume.
Dincolo de faptul că volumul este scris special pentru Școala noastră, dar dedicat întregii bresle a arhitecților, acesta reprezintă o premieră pentru literatura de specialitate la nivel internațional. În căutările mele dedicate spațiului interior, nu am găsit o aplecare mai completă și mai complexă asupra filosofiei spațiului interior, acesta fiind tratat îndeosebi din punct de vedere istoriografic.
Abordarea complexă și interdisciplinară a acestui subiect se datorează celor doi autori, formației lor speciale și cercetării îndelungate întreprinse de aceștia, concretizată de-a lungul timpului prin câteva publicații apărute în Italia. Acest lucru a fost posibil grație preocupărilor îndelungate ale Profesorului Agostino Bossi, inițiator și cel care a înființat la Universitatea Federico II din Napoli ”Doctoratul de cercetare în filosofia interiorului arhitectural” (Filosofia dell'interno architettonico). Programul, care abordează cercetarea teoretico-practică și filosofia interiorului arhitectural, a generat deja generații de absolvenți, astăzi cadre didactice ce activează în întreaga Italie. Coautorul volumului, filosoful și arhitectul Paolo Cecere, face parte dintre primele generații îndrumate în cercetarea filosofiei interiorului arhitectural de către profesorul Bossi, devenindu-i din discipol un colaborator constant în căutările sale.
Dincolo de un limbaj și un text dens de semnificații, volumul are și un caracter didactic, ideile, conceptele, termenii folosiți și creați de autori fiind nu doar explicați ci și exemplificați cu analize detaliate ale unor paradigmatice realizări arhitecturale, fie acestea ale unor Maeștri ai Arhitecturii sau ale unor anonimi care au creat Arhitectură. Înseși exemplele prezentate sunt la rândul lor un exemplu de cum trebuie să privim și să analizăm noi, cei educați ca arhitecți, un loc, o construcție, un spațiu. Capitolul special dedicat înțelegerii arhitecturii prin desen este în acest sens extrem de important, mai ales în contextul contemporan, când mirajul tehnicii îi absoarbe pe tinerii învățăcei, care uită (sau nu mai învață) să privească și să înțeleagă ceea ce văd.
Nu în ultimul rând autorii ne fac să înțelegem și mai profund sensul Arhitecturii cu majusculă, caracteristicile care o deosebesc de simplul act de a construi și ne explică de ce în Arhitectură ne simțim bine, fără a ne da poate seama de ce. Pentru că dincolo de îndeplinirea cerințelor tehnico-funcționale, Arhitectura are un suflet (sau ar trebui să aibă, pentru a putea fi locuită de om), acel ceva ce acest volum încearcă să definească, simțurile noastre percepându-l (sau nu) instantaneu când pătrundem într-un spațiu, și care ne scapă continuu, ca o atingere a aripii unui fluture, diafană și aproape imperceptibilă.
Sper ca atât studenții noștri cât și colegii arhitecți, dar și publicul mai mult sau mai puțin avizat care va citi acest volum, să înțeleagă că Arhitectura cere timp pentru a fi creată și timp pentru a fi înțeleasă, că tot ceea ce proiectăm astăzi se bazează pe ceea ce s-a făcut timp de mii de ani înaintea noastră, și că una dintre cele mai de preț calități pe care le are este capacitatea de a se înnoi permanent, răspunzând cerințelor contemporanilor săi.
