Comentariul autorului:
Vlăhița este o localitate din judeţul Harghita, recunoscută datorită metalurgiei, format din unirea unui sat cu profil agricol și o colonie monoindustrială. Colonia muncitoarească s-a dezvoltat spontan în jurul fabricii, care capătă o poziţie centrală în structura orașului. Situaţia devine problematică în momentul închiderii complexului siderurgic, care devine un vid urban părăsit în mijlocul oraşului.
Formarea fără plan prestabilit a coloniei a avut ca rezultat absența unui centru gândit pentru localitate.
Proiectul încearcă să rezolve 4 probleme:
- lipsa unui centru adecvat
- prezenţa fabricii ca teren închis în mijlocul localității
- lipsa locurilor de muncă
- spiritul comunitar pe cale de dispariție
În această propunere fabrica redevine locul de întâlnire pentru locuitorii orașului prin câteva intervenții punctuale.
Elementele de bază ale propunerii sunt grădinile comunitare, cultura de plante medicinale și promenada de-a lungul canalului Vârghiș.
Strada principala, actualul centru al orașului, se extinde cu două piețe: una mai generoasă având caracter de piață principală, fiind delimitată de casa de cultură existentă şi o hală agroalimentară nouă. Cealaltă ar fi o piațetă de primire pentru vizitatori în zona de acces al fabricii.
Prin conversia fostei uzine în centru de producție comunitară fabrica devine un loc al clăcii, unde se întâlneşte funcțiunea de producție cu cea de divertisment și educare. În grădini și livezi ale comunității şi în hale transformate în sere, s-ar putea crește zarzavaturi și fructe, care pe urmă ar putea fi procesate în distilărie și manufactura propusă în vecinătatea lor. La fel şi în cazul plantelor medicinale la care ciclul de producţie ar consta în creştere, culegere, uscare și pe urmă servirea lor într-o ceainărie.
Funcțiunea de divertisment și educare ar avea loc în fosta hală a turnătoriei vechi, destinaţia propusă fiind sală de evenimente. Ateliere și serele ar funcționa ca loc pentru schimb de experiență între membrii comunității. Componenta comercială o reprezintă noua hală agroalimentară, o piață a fermierilor.
Miza proiectului e găsirea dozei adecvate de intervenții, păstrând configurația spațială existentă, reevocând şi reinterpretând rolul fabricii în structura orașului și modul de funcționare al acestuia. Estacada devine elementul de legătură între existent și propus, vechi și nou. Leagă locurile reutilizate ale fabricii cu noua piața a orașului, formează poarta de intrare în fosta uzină. Diferitele stații ale procesului de producție se regăsesc și în înșiruirea spațiilor cu caractere diferite - interioare/de tranziție/exterioare, acoperite/neacoperite. La capătul acestui șir se află hala agroalimentară și piața publică din față, care servește ca și prelungirea actualului centru cu formare spontană, un buzunar de capăt al străzii principale, care ar putea fi locul întâlnirilor.
Fabrica reintră în proprietatea locuitorilor, orașul face un prim pas spre sustenabilitate.
