Comentariul autorului:
La fel ca toată societatea românească, arhitectura românească, a trecut prin numeroase transformări în ultimele decenii. Metroul bucureştean pare să se fi oprit la mijlocul drumului. Contrastul încă neestompat dintre socialism şi capitalism poate fi sesizat în subteran. Staţiile de metrou bucureştene sunt gri, lipsite de identitate atât pentru bucureșteni cât mai ales pentru cei străini de oraș.
Tema reamenajării staţiei de metrou Piața Unirii 2 propune crearea condițiilor de utilizare a timpilor de așteptare în mod agreabil și instructiv prin conectarea la cultura și istoria locului de la suprafaţă. Motiv de inspirație sunt structurile metalice ale Halelor Centrale, celebre în perioada interbelică și pe nedrept demolate în perioada comunistă.
Astfel, structura tradițională formată din grinzi cu zăbrele este ilustrată in finisajele stâlpilor, acest desen asigurând si un rol signialistic. O propunere originală legată de dinamizarea spațiului, constă într-o instalaţie cinetică cu diferite imagini din București, pusă în mișcare de cantitatea de aer împinsă de trenuri în momentul aproprierii acestora de stație.
Caracterul tradițional comercial al locului datează de foarte multă vreme. Acum, un fast food american, ce nu reprezintă tradiţia românească și-a pus amprenta asupra zonei. Poate fi considerat un simbol al eliberării de sub comunism, dar cel mai probabil zecile de mii de călători ce traversează zilnic acest spaţiu nu împărtășesc această gândire.
Structurile metalice ce evocă perioada prosperă a economiei româneşti devin un gest arhitectural. Fiind si o staţie centrală, pentru a asigura necesitaţile trecătorilor, am propus o zonă de bistro ce serveşte produse din sfera tranzitului.
Plecând de la legătura creată între stația de metrou și Halele Centrale, în mod similar pot fi personalizate și celelalte stații de metrou prin asocierea cu moștenirea culturală de la suprafață.
