Comentariul autorului:
Occidentului este o stradă tipică zonei centrale bucureştene, cu vile izolate în mijlocul curţilor, case vagon, blocuri interbelice şi intervenţii din anii ‘60-‘70. Volumul general se desface prin avansări şi retrageri în case mai mici cu înălţimi diferite, ce secvenţializează percepţia clădirii şi nuanţează relaţia cu construcţiile învecinate şi cu ţesutul fragmentar. Inserţia propune o comunitate de 20 apartamente şi un spaţiu comercial pe lotul puţin adânc. Toate unităţile sunt dublu orientate şi organizate pe jumătăţi de nivel. În locul seriei tipice de orizontale suprapuse, pardoselile şi tavanele se mută în secţiune, generând o serie de spaţii dispuse pe etaje decalate, diferenţe de nivel şi variaţii de înălţime şi profunzime, redând apartamentelor ceva din verticalitatea locuirii. Faţadele deschise reflectă viaţă interioară a clădirii dar caută şi un altfel de ‘transparenţă’: dispunerea apartamentelor defineşte şi este definită de structură, alcătuirea lăsându-se citită cu claritate în exterior.
