Comentariul autorului:
Acest loc, cu toate ale sale elemente, mi-au provocat mintea înspre a crea imagini. Un număr intermitent de imagini, într-un spațiu care ilustrează o eternă repetiție a unei căutări printre copaci.
Pădurea a oferit acele limite, atat de naturale, pe care altfel nu le-ai fi obținut. O dinamică se simte printre sunetele pe care pădurea le crează, un sentiment mult mai profund care depășește ceea ce pentru noi devine centrul orașului istoric al Brașovului.
Centrul, intuitiv, se mută de cealaltă parte a zidului medieval, spațiul pădurii devenind un alter-ego al orașului, ascuns sub coroanele copacilor. Limitele devin ustensile, terenul, asemenea.
Orice mișcare pe care pămantul îl face, am incercat să-l urmăresc, moment cu moment.
Capela iși găsește locul la capătul drumului care șerpuiește dealul străzii după Ziduri.
Locul o așează, iar incinta cimitirului te așează pe tine într-un adânc situat deasupra.
