Comentariul autorului:
Ravelinul Sf. Elisabeta se află in zona "dintre" sau de "întalnire" dintre țesutul urban și zidurile de apărare, pragul intramuros - extra muros. Este situat pe limitele verticale ale zidurilor cu diferite inălțimi făcând trecerea de la o cotă la alta și nivele de percepție cu orizonturi diferite. Ravelinul beneficiază de spații interioare, cu locuri ce pot găzdui mese rotunde sau diverse activități ce pun in valoare patrimoniul construit, precum și de spații exterioare situate pe doua cote de nivel, cu elementele unui cadru natural neașteptat, spații exterioare de unde se pot vedea atât zidurile de fortificație, orașul cât și munții ce limitează la vest orașul Alba Iulia.
Pentru acest loc s-a propus o instalație cu funcție multiplă care să atragă atenția participanților asupra spațiilor urbane si de arhitectură neexplorate momentan. Cetatea nu e doar un spațiu al plimbării prin piața ei centrală sau o fragmentară parcurgere a șanțului, ci este un sistem mult mai sofisticat, aproape labirintic de spații conectate între ele, de săli mari boltite, situate în interiorul zidurilor, de treceri care duc în locuri nedezvăluite unei primi parcurgeri, spații cu o complexitate nebănuită și care predispun unor activități mai largi.
Tema propusă pentru aceasta instalație este "întâlniri"- este un răspuns dat deopotrivă locului, prin decriptarea sa cultural-arhitecturală cât și funcției sociale, întâlniri ce sunt subiectul oricărui eveniment dar și al firescului cotidian; să aibe valențele unui loc care să predispună dezbaterii și așezării omului in el.
Obiectul-instalație este o "masă" lungă care preia caracterul alungit al sălii galerie situată în ravelinul Elisabeta; masă de dezbatere și de lansări evenimente, masă cu funcție multiplă , folosită și la orele când evenimentele nu sunt în desfășurare.
Spațiul ravelinului se formează între două cote determinante ale fortificației, un spațiu al trecerii, șanțul de apărare și o urcare pe ravelin. Este un spațiu partial undreground, un “altfel de spațiu” cu caracter diferit de percepția imediată a turistului ce e tentat sa parcurgă doar piața centrală a cetății.
Răspunsul nostru pentru un astfel de loc este un “altfel”, un neasteptat care potențează pretextul întâlnirii. Este masa la care se așează “comunitatea”, o masă ingustă, căci spațiul e lung, bordat de un drapaj care accentuează îngustimea locului, drapaj ce ține impreună.Drapajul atârnă de sus din bolta galeriei sală și se prelinge pe pardoseală preluând denivelarile si textura acestuia. Simți că ești invăluit, că te aflii în interior, într-un spațiu cu relații mult mai sofisticate cu exteriorul aflat foarte aproape dar neperceput direct niciodată.
Drapajul creează pretextele intâlnirilor apropiate sau depărtate, acoperite, parțial ascunse sau descoperite privirii ca o cortină trasă care lasă să se desfășoare spectacolul scenei….când intrezărești ceva, parțial te-ai intâlnit.
