Comentariul autorului:
Volumul «Conversia în context. Despre regenerarea spaţiilor industriale» este reprezentativ pentru contribuţiile aduse la problematica domeniului conversiei funcţionale a spaţiilor industriale, adunând la un loc concepte teoretice fundamentale ale acestui domeniu, concepte care ar putea să constituie baza oricărui proiect de intervenţie pe clădiri industriale. Cartea propune o analiză a calităţilor spaţiilor industriale şi a potenţialului de transformare a acestora, cu scopul evidenţierii unor fundamente pentru conservarea, conversia şi (re)valorificarea acestui tip de patrimoniu (abandonat). Interesul lucrării se îndreptă către acea parte a arhitecturii contemporane care se ocupă de regenerarea şi conversia funcţională a siturilor industriale, în vederea reintegrării lor în circuitul social, economic şi cultural al oraşului şi priveşte reabilitarea şi reciclarea fondului construit existent ca motoare/instrumente de regenerare urbană, evidenţiind impactul conversiilor funcţionale asupra vieţii sociale şi culturale a oraşului.
La nivelul oraşelor din România, procesul industrializării, iar mai apoi dezindustrializarea, sunt fenomene ce au scris şi rescris teritorii, oraşe, vieţi. Situl industrial din centrul oraşului, aflat astăzi într-o stare mai mult sau mai puţin avansată de degradare, ocupă un loc aparte printre formele clasice ale ruinei industriale, memoria oraşului contemporan fiind marcată de prezenţa fabricilor care au crescut odată cu el. Clădirile industriale reprezintă o realitate a activităţii umane, un reper fizic şi temporal, ce ajută la conştientizarea trecutului unei comunităţi sau a unei societăţi. Absenţa activităţilor din interiorul acestor construcţii părăsite creează nişte goluri citadine şi cotidiene, măcinate de mecanismul timpului şi expuse pericolului uitării (colective). Valoarea clădirilor industriale capătă valenţe patrimoniale, prin totalitatea amintirilor ce le trezesc, prin rememorarea poveştii de viaţă a omului de rând, prin re-găsirea caracterului specific al locului. Ele constituie un capital cultural şi economic cu valoare de utilizare contemporană, iar reintegrarea lor în viaţa cotidiană a oraşelor, prin reutilizarea şi adaptarea lor la noi funcţiuni, contribuie la amplificarea caracterului locului şi la păstrarea memoriei şi identităţii unei societăţi.
«Demersul acestei lucrări reprezintă o încercare de conştientizare a importanţei conservării şi valorificării culturale a arhitecturii industriale, văzută ca o arhivă vie şi activă de amintiri, trăiri şi poveşti de viaţă. Atât meritul istoric, cât şi valoarea arhitecturală a clădirilor industriale conferă potenţialul cultural al acestora, pledând în acelaşi timp pentru conservarea lor în vederea reutilizării contemporane. Exemplele alese de spaţii industriale dezafectate şi apoi transformate au fost selectate după criteriul unei refolosiri creative a acestor spaţii, dar şi după măsura în care au evidenţiat şi istoria locului respectiv în cadrul intervenţiei.» Andrei Eugen Lakatoş
