Comentariul autorului:
Propunerea de proiect este implantată în inima Bucureştiului, epicentrul academic, cultural, social și financiar al capitalei. Situl ales aparținând insulei urbane delimitate de străzile Doamnei, Academiei, Ion Ghica și Piața Universității, sediul fostelor Galerii Blanduziei.
Elementul central din trecutul insulei urbane îl constituia Galeria Blanduziei, formată din mici centre comerciale înfloritoare, spaţii de recreere şi socializare, care cuprindea şi Fântâna Blanduziei şi Gradina Blanduziei, cu spectacolele sale de teatru și de operetă. Din toate acestea, precum şi din Cinematografului Doina, cu proiecțiile sale cinematografice în aer liber, nu au mai rămas decât consemnări și fotografii, toate dispărând după instalarea comunismului, odată cu atmosfera Bucureștiului burghez, cochet și plin de viață.
Spaţiul public este intens tranzitat , dar se remarcă faptul că pietonii nu dezvoltă o relaţie activă cu spaţiul, nu interacţionează în mod conştient şi par grăbiţi să traverseze acest spaţiu, fără niciun ataşament. În situaţia de faţă, este evident faptul că aspectul şi funcţiunile actuale nu trezesc niciun interes particular trecătorului.
Propunerea constă într-un demers de regenerare urbană, prin care se urmăreşte revalorificarea Galeriilor Blanduziei, prin implantarea în centrul capitalei a unui edificiu mixt, multifuncţional, ce are potenţialul de a atrage o infuzie de capital financiar, uman şi cultural. Complexul ar găzdui spaţii comerciale, birouri şi sedii societare, spaţii destinate desfăşurării activităţilor culturale şi recreative, precum şi un număr redus de locuinţe. Prin aplicarea procesul de gentrificare, acestă zonă va prospera, va satisface nevoile sociale şi culturale şi va deveni ceva mai mult decât un coridor de tranziţie între Universitate şi Centrul Vechi. Din punct de vedere arhitectural şi urbanistic, un principiu de bază al scenariului îl constituie interstiţialitatea. Plecând de la o insulă marcată de un trecut verde, cu grădinile în aer liber, cafenele, berăriile şi cinematografe cu proiecţii în aer liber, precum şi o reţea de ganguri, curţi interioare şi pasaje, se va propune o reinterpretare a acestora, pentru a asigura un flux confortabil de circulaţie, dar şi crearea unui cadru propice socializării şi recreării.
Atingând o zonă atât de sensibilă a capitalei, cu o densitate considerabilă a clădirilor monument, unde inclusiv vecinătăţile capătă cel puţin valoare istorică şi cu o vizibilitate maximă, sinceritatea şi respectul devin instrumentele de bază. Orice intervenţie contemporană nu se poate limita la a copia cu exactitate trecutul, pentru că nu ar putea reconstitui ceea ce era propriu unei epoci. A fi sincer înseamnă să fii autentic, să nu încerci să mimezi printr-o clădire nouă trecutul, în absenţa conţinutului său indisolubil legat de contextul istoric şi social.
