Comentariul autorului:
Proiectul de față propune medierea prin arhitectură între peisajul cultural viticol ca totalitate a elementelor de specific local, peisajul natural și peisajul economic al unei vechi localități viticole din Județul Prahova. În contextul unei dezvoltări economice axată pe inițiativa privată în perioada post-comunistă, localitatea Valea Călugărească a trecut printr-un amplu proces de destructurare și pierdere a potențialului agricol, atât de exploatat de-a lungul secolelor prin viticultură.
Provocările unui sit cu elemente multiple de valoare dar care poartă identitatea unei evoluții discontinue au provenit în primul rând din aducerea la suprafață a elementelor istorice relevante (în acest caz prin intervenția de restaurare și refuncționalizare a unui vechi conac boieresc datând de la sfârșitul secolului 19 - tipologie particulară regiunii precum și prin redescoperirea tipologiei turnului de vie), din introducerea componentei tehnologice ( realizarea unei crame care să fie funcțională după standardele contemporane dar care să se integreze armonios în sit) dar și din nevoia de a asigura un scenariu plauzibil de funcționare al întregului ansamblu prin raportare la potențialul turistic al zonei (racordarea la Drumul Vinului și o bună relație cu proprietățile vecine).
Ținând cont de aceste aspecte, proiectul s-a conturat prin 3 intervenții punctuale, amplasate în locurile cu potențial maxim din cadrul sitului de 42 de hectare, articulate astfel încât să genereze un traseu intern pentru vizitatori. În toate cele 3 zone, interesul principal a fost acela de a valorifica topografia și peisajul natural și de a oferi vizitatorului ocazia de a parcurge un întreg ritual de la contactul cu conacul, care reprezintă legătura cu moștenirea viticolă a zonei, la plimbarea prin vie și în cele din urmă la cramă. Proiectul este deci o mediere între Tradiție, Peisaj și Tehnologie, fiecare dintre aceste elemente caracterizând una dintre cele trei intervenții arhitecturale.
