Comentariul autorului:
Bucureștiul a crescut -și încă se dezvoltă- organic, spontan, înglobând straturi vechi și noi, care conviețuiesc uneori conflictual, alteori armonios în țesătura lui urbană.
Ancadramentul arhitectural din fotografie închide frumos, ca într-un tablou, frânturi vizuale ale orașului. „Pânza” interioară se compune dramatic dintr-o armonie cromatico-formală și o distopie a implicațiilor gestului care a format-o, a fragmentării ei violente. Întregul devine, astfel, o metaforă vizuală ce exprimă bine esența arhitecturală a acestui oraș, cu părțile lui frumoase, armonioase, dar și cu conflictele estetice și agresiunile arhitecturale, caracteristice, de altfel, multor zone urbane din România.
