Comentariul autorului:
Am cumparat o ruină frumoasă.
Prima dată când am văzut casa, am rămas surprinși de monumentalitatea unei construcții atât de mici și de modul ingenious în care era așezată pe un teren în pantă.
Am întrebat și am aflat de la vecini povestea vechiului proprietar. Aici a locuit locuit un cioban pe nume Nechita împreună cu măgarul său Augustin. Casa era de mult timp în ruină și era imparțită in zonă de locuit și grajdi improvizat.
Un incendiu le-a distrus casa.
Cum reparaţia era imposibilă, am optat pentru reciclare - materiale si dar mai ales arhitectură.
Aşa cum templele Shinto se reconstruiesc o dată la 20 de ani pentru păstrarea meşteşugului, ne-am gândit că e important să păstrăm un mod de a construi. Am extras ce ni s-a părut valoros şi am completat cu o organizare contemporană la interior.
Unul dintre lucrurile remarcabile la construcţia în paragină era aşezarea pe teren: beciul semiîngropat făcea posibilă obţinerea unei platforme orizontale suficient de mari pentru a construi. Locul ales e cel mai ferit de apă şi zăpadă şi e cel mai însorit. Am decis să păstram aşezarea. Soclul vechi, fisurat, a fost demontat şi apoi reasamblat pe aceeaşi poziţie. Fundațiile au fost adâncite iar zidurile beciului sunt acum legate printr-o centură perimetrală şi o placă din beton. Lemnul vechi a folosit la organizarea de şantier, după care a devenit gard.
Sistemele constructive tradiționale sunt completate de soluții contemporane: planșeul dintre beci și parter este din beton armat iar pereții si planșeele sunt izolate termic cu vata bazaltică. Lemnul de Douglas, din care a fost construită toată casa, a fost adus de la Sălatruc, un sat din apropiere.
Casa păstrează silueta tipică pentru sat şi zonă - un corp central cu şarpantă în patru ape, panta nordică prelungită acoperind un volum secundar.
Am dorit să avem o deschidere pe latura nordică spre munții Fagarași. În acoperișul polatei a apărut o curbură ce permite accesul. Astfel spațiul polatei, folosit de obicei pentru depozitare, a devenit intrare principală, bucatarie, loc de luat masa și baie.
Prispa sudică a fost completată pe latura pe estică, spre gradină.
E interesantă reacţia localnicilor. Casa le place pentru că au copilărit într-una similară. Dar nu ar mai construi așa pentru că, simbolic, pentru majoritatea e ceva depășit.
