Comentariul autorului:
Pe timp de noapte cladirea este un corp luminos, iar ziua o “cutie” de culoare alba care contine o lume colorata si jucausa. Aceasta lume colorata comunica cu mediul urban prin cateva goluri supradimensionate si prin fatada semitranparenta din policarbonat.
Cladirea pe timp de noapte este un “Lampion” care lumineaza nu doar “straduta” proprie portocalie ci si intreaga intersectie si parcul. Un spatiu urban este sigur daca este abundat de lumina. Acest lucru atrage oamenii si incurajeaza circulatia ca si pietoni.
Parterul cladirii creeaza o noua legatura. Prin intermediul a celor 3 accese se leaga 3 directii importante. Astfel se formeaza un nou tip de spatiu urban, o noua strada. Planul de calcare este coborat sub nivelul strazii si este finisat cu tartan, material moale pentru locuri de joaca. Acest loc de joaca de sub cladire , este izolat de traficul urban, de poluarea fonica si vizuala. Copii pot vedea activitatea din strada prin reflexia de pe tavan.
Interiorul muzeului este viu colorat pentru a stimula interesul copiilor. Ei au contact cu exteriorul prin golurile mari de pe fatada, prin intermediul tavanului reflectant si chiar si prin fatada de policarbonat. Policarbonatul si peretii despartitori mobili transmit siluete, miscare si culori ceea ce starneste curiozitatea copiilor.
Pentru un copil joaca este ceea ce este munca pentru un adult. Joaca este vitala pentru a dezvolta aptitudinea mentala si fizica pentru viata sociala de adult. Este cheia in descoperirea necunoscutului. Este un instrument pentru a relationa cu altii, pentru a dezvolta aptitudini, pentru a aprofunda pasiuni, pentru a intelege consecintele unor alegeri. Copii dobandesc independenta, fac compromisuri, invata sa se orienteze in spatiu si invata sa invinga fricile.
Joaca este un instrument pentru a-si exprima sentimente, pentru a interactiona in mediul social. Joaca este activa, spontana, libera, voluntara, exploreaza noul si are un scop anume.
