Comentariul autorului:
Un apartament, dintr-un bloc construit în 1938, casă de modă cu locuire deasupra, naţionalizat în 1950, transformat în birou, apoi în locuinţă (cu 4 familii care îl împărţeau în 1975), a devenit, începând cu martie 2016, biroul nostru.Istoria lui a fost prima textură folosită în procesul de design.
Ce poţi adăuga fără să concurezi cu vechile detalii ale tavanelor, tâmplăriile, pardoseala, caloriferele, glafurile de mamură etc? Cum poţi interveni asupra spaţiului astfel încât să se simtă la fel cu cel pe care l-am găsit în vechile fotografii?
Ce e adaos, e asumat străin şi liniar, fără gravitate, sprijinit sau suspendat punctual. Materialele comune şi ieftine (OSB, melamină), piese din fier vopsit, corpuri de iluminat din ţeavă de PVC şi ready-made-uri re-descoperite se sprijină pe existent şi îl valorifică. Lumina şi ventilaţia naturală a spaţiului şi proprietăţile acustice ale sale, au aşezat firesc mobilierul pentru a răspunde cadrului şi funcţiunii. Deasupra lui, tavanul oglindeşte şi ordonează spaţiul – ascunde noua instalaţie electrică şi date, corpuri de iluminat locale etc.
Textura aleatoare a OSB-ului, contrastând cu muchiile ferme, geometria riguroasă şi picioarele filiforme, se aşează în nişele pereţilor, în jurul glafurilor, în dreptul geamurilor, sau pe amprenta fostului mobilier. Suprafaţa, adesea subestimată a unui material pierdut în alcătuiri sau cofraje, este domesticită prin noua funcţiune. Obiectele de OSB, alături de corpurile de iluminat constituie elementul de legătură între diferitele spații.
Într-o clǎdire din 1938, instalaţiile electrice originale, nu mai sunt o virtute. Pentru a nu sǎpa zidurile, am decis desenarea unei noi instalaţii electrice – circuite noi pentru prize, date şi lumini. Doream o luminǎ uniformǎ, fǎrǎ umbre şi strǎluciri, care sǎ rǎspundǎ mobilǎrii. LED-urile au misiunea de a lumina tavanul şi pereţii, de a duce lumina departe de centrul camerei și de a conferi spațiului o dimensiune de randare hiper-realistǎ.
Atmosfera, locurile în care lumea se îngrămădea la revelioanele anilor ’70, micile obiecte de mobilier şi obiecte decorative care se întrezăreau în spatele personajelor, au constituit primul element al conceptului. Cadrul, deşi schimbat, trebuia să ofere noii funcţiuni aceeaşi familiaritate. Urma să locuim biroul folosind aceleaşi repere spaţiale.
Bunăoară, cu o suprafaţǎ generoasǎ, bucătăria era un al doilea living – un colţar portocaliu înghesuit sub fereastrǎ şi întotdeauna ticsit era locul care atrǎgea toţi fumǎtorii. Fusese desfiinţat de vechiul chiriaş pentru a mǎri frontul de lucru. L-am re-activat - azi este cafeneaua și, îngrămădit în calorifer, cuibul de iarnă. Tavanul, ne-a surprins. Şpaclul d-nului Anghel a descoperit, fortuit, straturile de vopsea fistichii pe care bucǎtǎria le-a avut de-a lungul timpului – liliac, magenta, piersicǎ, etc.
Astfel a început o nouă etapă a vieţii apartamentului 1, cu transformarea din locuinţă în locuirea unui birou.
