Comentariul autorului:
Mizele proiectului de amenajare s-au definit în relație cu limitele impuse de cadrul construit existent – un apartament la parterul unei case interbelice. Soluția a presupus inventarea unui spațiu de depozitare care să nu reducă suprafața camerelor, folosind în schimb înălțimea mare a lor. Astfel a fost realizată o friză volumetrică a cărei adâncime devine spațiu de depozitare, totodată terminând camerele la partea superioară într-un element funcțional și decorativ. Parte a vocabularului alb al plafonului, această friză scoate in evidență modul de tratare a pereților păstrați la nivelul tencuielii – fără glet sau vopsitorie. Această soluție îndeplineaște cumulativ patru roluri: individualizează amenajarea, vorbește despre specificul activității de proiectare, reduce costurile și refuză decorația aplicată. Intenția a fost aceea de a sugera un laborator, un atelier; de a arăta un spațiu mai degrabă în sine, înainte de îmbrăcămințile care l-ar putea acoperi și care l-ar desăvârși, dar prin aceasta.
În acest fel și prin integrarea elementelor de mobilier mai vechi sau mai noi, amenajarea refuză proiectul finalizat și caută să vorbească despre istoria cu final deschis a atelierului de proiectare care se etalează în straturi succesive pe fundalul care sugerează un șantier deschis – o metaforă a proceselor de a construi și de a locui.
